| Porumbii-prooroci îşi scaldă aripile înnegrite de funingine în ploile de sus. Eu cânt — semne, semne de plecare sunt. |
Prophetic doves bathe in the rain up there, wings blackened by soot. I sing — signs, they are signs of leaving. |
| ‘A cold coming we had of it, Just the worst time of the year For the journey, and such a long journey: The ways deep and the weather sharp, The very dead of winter. And the camels galled, sore-footed, refractory, Lying down in the melting snow. |
Ne-a întâmpinat cu frig mare Tocmai cea mai rea vreme a anului Pentru un drum aşa de lung: Căile desfundate şi aerul tăios, Chiar miezul mort al iernii. Şi cămilele rănite, betege de picioare, răzvrătite, Culcându-se în omătul care se topea. |
| Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. |
Your days increase with each tomorrow, With yesterday your life grows less, In front of you there lies, however, The present day with its distress. |
| Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. |
Whenever one man falls, another Comes up, continuing the race Just as the sun goes down, yet only To rise above some other place. |
| Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. |
It merely seems that other wavelets Flow down the stream by the same bed, It seems it is another autumn, Although the selfsame leaves fall dead. |
| Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. |
The empress of the gorgeous morning Walks steadly before our night; And Death himself is an illusion, A treasurer of life and light. |
| Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte universu-ntreg. |
For every transitory moment This truth I learn and will rehearse; One moment props eternal being And rolls the mighty universe. |
| De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. |
Let, then, the present year evanish, Let it be buried in the past; For even now you own the treasure Which in your soul you held so fast. |
| Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Având cu toate astea-n faţă De-a purure ziua de azi. |
Your days increase with each tomorrow, With yesterday your life grows less, In front of you there lies, however, The present day with its distress. |
| Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. |
The splendid sights, the charming landscapes In quick succession fly away, Yet ever they repose unchanging Under the thought‘s eternal ray. |
| Mihai Eminescu | traducere de Leon Leviţchi |
Verbul a supravieţui este unul foarte serios şi face parte din categoria verbelor vitale, având la bază unul dintre cele mai vechi şi mai nepervertite instincte ale omului. Sensul principal al termenului se referă la „a rămâne în viaţă după moartea cuiva sau după o catastrofă, un cataclism etc., a scăpa cu viaţă dintr-o nenorocire”, iar sinonimele cele mai folosite sunt, în funcţie de context – propriu, familiar, metaforic – a rămâne, a scăpa, a dăinui; cel din urmă are în vedere sensul de „a continua să existe”, fie şi numai în memoria cuiva.
Pare foarte sărac verbul acesta. Nu răzbate din el dramatismul, încleştarea, pasiunea. Nu se străduieşte să explice, să sugereze, să se umple de sensuri ori sinonimii. Este simplu şi clar ca însăşi viaţa, tot aşa precum e şi instinctul de conservare, rămas neatins în adâncimile noastre, dincolo de spoiala de civilizaţie şi cultură cu care atâta ne lăudăm. E la fel de firesc ca şi negaţia lui, intrate amândouă într-o loterie dincolo de puterile noastre, în care se decide cu paiul mai scurt cine scapă şi cine nu.
Continuare »
| Shortly after the revival of learning in Europe. | Curând după începutul Renaşterii în Europa. |
| Let us begin and carry up this corpse, Singing together. Leave we the common crofts, the vulgar thorpes Each in its tether Sleeping safe on the bosom of the plain, Cared-for till cock-crow: Look out if yonder be not day again Rimming the rock-row! That‘s the appropriate country; there, man‘s thought, Rarer, intenser, Self-gathered for an outbreak, as it ought, Chafes in the censer. Leave we the unlettered plain its herd and crop; Seek we sepulture On a tall mountain, citied to the top, Crowded with culture! All the peaks soar, but one the rest excels; Clouds overcome it; No! yonder sparkle is the citadel‘s Circling its summit. Thither our path lies; wind we up the heights: Wait ye the warning? Our low life was the level‘s and the night‘s; He‘s for the morning. Step to a tune, square chests, erect each head, ‘Ware the beholders! This is our master, famous calm and dead, Borne on our shoulders |
Săltaţi coşciugul, dar, cântând în cor. Noi vom lăsa în urmă, Împiedicate în priponul lor, Cătun, ogradă, turmă, Dormind ferite pe câmpie până Vor trâmbiţa cocoşii. Priviţi spre buza crestei cum se-ngână, Cu bezna, zorii roşii! Acolo-n vârf, pe nenfricatul stei, Gândirea mult aleasă, Ca din cădelniţă, din sinea ei, Se zbate ca să iasă. Lăsăm cireada şesului – noi sus Va să-i săpăm mormântul, Pe-un munte-ncins de-oraş, unde şi-a spus Cultura greu cuvântul! Înalt e orice pisc, ci unul doar Mai sus de nouri suie. Priviţi! L-încearcănă ca un pojar Lumini din cetăţuie. Poteca-aceasta urcă spre tării. Ce aşteptaţi? Noi, bieţii, Suntem ai nopţii şi-ai câmpiei fii; El este-al dimineţii. Păşiţi făr-a privi, cu pieptul plin, Semeţi, în pas cu corul. Pe umeri ducem, renumit, senin Şi mort, pe-nvăţătorul. |
© 2024 blog.ro-en.ro