22 apr.
„Eulogy to Shakespeare” de Ben Jonson
| To the memory of my beloved, MR. WILLIAM SHAKESPEARE: AND what he hath left us. | Întru memoria preadragului meu AUTOR Mr. WILLIAM SHAKESPEARE şi tot ce ne-a lăsat el nouă |
| To draw no envy (Shakespeare) on thy name, Am I thus ample to thy Booke, and Fame; While I confesse thy writings to be such, As neither Man, nor Muse, can praise too much. ‘Tis true, and all men’s suffrage. But these wayes Were not the paths I meant unto thy praise; For seeliest Ignorance on these may light, Which, when it sounds at best, but eccho’s right; Or blinde Affection, which doth ne’re advance The truth, but gropes, and urgeth all by chance; Or crafty Malice, might pretend this praise, And thine to ruine, where it seem’d to raise. These are, as some infamous Baud, or Whore, Should praise a Matron. What could hurt her more? But thou art proofe against them, and indeed Above th’ ill fortune of them, or the need. |
Ca să te mântui, Shakespeare, de pizmaş, Eu cărţii, faimei tale li-s chezaş. Zic, deci, că nu pot muzele, nici omul Să-ţi laude, pe cât se cade, tomul. E drept, şi toţi te preţuie. Dar vreau, Ca să te laud, alt făgaş să iau. Căci ignoranţa bate calea veche Sunând – ecou, şi-atâta – în ureche, Ori oarba prefăcătorie care Minţind slăveşte totul la-ntâmplare. Sau poate fi maliţia şireată, Slăvind făţarnic, când se surpe cată. E ca şi când o târfă-ar vrea să dea Preţ unei doamne… Hulă nu-i mai grea, Ci tu scutit de ele eşti şi peste Nevoile şi pacostele-aceste. |