A_BEST organizează pe 10 martie 2020, de la ora 18:00, conferința „Ascensiunea în mediul de business prin limbile străine”, ediția a IV-a, în colaborare cu Teleperformance Romania. Cu această ocazie, Jose Kombo, Employer Branding Ambassador Teleperformance Romania, susține o dezbatere interactivă în special despre impactul și importanța limbilor străine în comunicare și CEX (Customer Experience).

În cadrul conferinței „Ascensiunea în mediul de business prin limbile străine”, ediția a IV-a, reprezentantul Teleperformance Romania, Jose Kombo, abordează următoarele subiecte:

Continuare »

* pluripartid înseamnă „cu mai multe partide” și este adjectiv masculin, cu femininul pluripartidă și pluralul pluripartide. Atunci când se discută despre „coexistența mai multor partide într-un sistem”, este vorba despre *pluripartidism, care este substantiv neutru.

* pluripartit („cu mai multe părți”) este adjectiv masculin cu femininul pluripartită și pluralul pluripartite

! plutonier-adjutant primește acum o cratimă și apare ca substantiv masculin compus; se desparte plu-to-ni-er-ad-ju-tant și se prescurtează plt.-adj.; are pluralul plutonieri-adjutanți. Observațiile sunt valabile și pentru !plutonier-major, prescurtat plt.-maj., care are pluralul plutonieri-majori.

! plutonit a devenit substantiv neutru (anterior era feminin) și are, acum, și formă de singular – anterior apărea doar pluralul plutonite („roci magmatice consolidate în adâncurile scoarței terestre”)

! pluvioscop are două depărțiri corecte în silabe – plu-vi-os-cop/plu-vi-o-scop; este substantiv neutru cu pluralul pluvioscoape

Verbul a (se) neliniști este un derivat regresiv de la adjectivul neliniștit, printr-un proces destul de sinuos. Adjectivul s-a format, la rândul lui, prin derivare de la liniștit – obținut prin conversiune din participiul verbului a liniști. Prin urmare, între cele două verbe există o legătură, dar nu cea directă, pe care am bănui-o.

Înseamnă „a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufetească” ori „a se umple de neliniște”, iar sinonimele sunt extrem de numeroase, dar și foarte diferite, în funcție de nivelul neliniștii: a (se) alarma, a (se) agita, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a-i păsa, a se sinchisi, a (se) speria, a se teme, a (se) tulbura, a se zbuciuma, a se zvîrcoli.

Între ele, se remarcă, de asemenea, un termen livresc – a (se) impacienta și câteva regionalisme – a bindisi, a se cioșmoli, a (se) îngrija, a (se) îngriji, a (se) lărmui. În anumite situații extreme, temenul medical corespunzător este a angoasa. Relația de antonimie pare să fie mult mai simplu de stabilit, pentru că dicționarele indică o singură posibilitate – a (se) domoli.

Toată adolescența am suferit de insomnii. Groaznice. Adormeam spre dimineață, noapte de noapte, până cedam de oboseală. Dormeam apoi ca ursu’ vreo câteva nopți și o luam de la capăt… Pe măsură ce am înaintat în vârstă, lucrurile s-au mai așezat. Cred că am învățat să dorm, dar am și devenit mai pricepută în a îndepărta factorii perturbatori.

Dorm destul de mult și destul de bine, mă odihnesc suficient, mai ales în perioadele în care sunt foarte ocupată. Adorm ușor și relativ devreme, însă, din timp în timp, undeva pe la 3-4 spre dimineața, toate problemele pământului vin peste mine. Mă trezesc, și pe suflet mi se așterne un soi de agitație, îngrijorare, o panică nelămurită, care nu-mi mai dă pace.

Evident, anxietatea mea are întotdeauna motive reale, adică nu vin din senin și știu exact cauza care mă neliniștește, dar lucrurile capătă niște proporții uriașe și imposibil de controlat, iar eu îmi aduc aminte de insomniile grele ale adolescenței… Și mă calmez dintr-odată, pentru că știu că dimineață, pe lumină, totul va fi bine, iar demonii vor intra la loc, în cutiuțele lor mici. Ce bine că învățăm, în timp, să-i domolim!

Verbul a piua s-a format de la substantivul piuă („vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide”). Înseamnă „a zdrobi în piuă” (de exemplu, minereuri) sau „a da la piuă o țesătură de lână”. Termenul funcționează în registrul popular (se folosește în Transilvania și în Maramureș) și este sinonim cu a pisa.

Pentru mine, a fost o surpriză atunci când l-am descoperit. Văzându-l, prima dată m-am gândit la „de-a v-ați ascunselea” din copilărie… sau la orice altă activitate care presupunea ieșirea din joacă, revenirea scurtă la realitate, prin semnalizarea cu celebrul strigăt „piua!”. A fost numai o impresie, pentru că nu are legătură cu această piuă, ci cu cealaltă.

Însă, gândindu-mă la asta, tot mi se pare o idee bună, deși dicționarele nu includ acest sens în paginile lor! Cum ar fi să-i putem spune vieții „piua!”, când ne simțim copleșiți și simțim că nu mai facem față la ceea ce se întâmplă? Știu că uneori avem impresia că facem asta, luând câte o decizie definitivă… dar nu sunt convinsă că, în situațiile astea, nu ne lasă de fapt ea în pace puțin, dându-ne răgaz să ne revenim.

Cum ar fi să ne întrebăm, din când în când, ce putem face când celălalt piuează. Când unul are chef de piuat ar trebui să piuăm împreună? Sau e mai bine să piueze fiecare pe rând, pentru ca jocul să nu se strice, să-l ducem mai departe doar piuând câte puțin, când avem nevoie de spațiu și timp?

„Voice” este definit drept canal neoficial pentru conținutul populației indigene în realizarea legilor și a politicilor care afectează aborigenii și populația din strâmtoarea insulei Torres. Termenul a fost ales de Centrul Național al dicționarul australian cuvântul anului 2019 în Australia. În fiecare an Centrul, cu sediul la Universitatea Națională Australiană, alege câte un cuvânt sau o expresie care a ocupat un loc proeminent în discuțiile la nivel național în ultimele 12 luni.

Directorul Dr. Amanda Laugesen spune că idea unei voci a populației indigene în parlament a intrat în atenția națiunii ca urmare a Declarației din Inimă Uluru care solicita o „voce a primelor națiuni” să fie păstrată cu evlavie în Constituția Australiei.

Continuare »

! pițigoi-codat este numele unei păsări, substantiv masculin cu pluralul pițigoi-codați. Substantivul !pițigoi-pungaș face parte din aceeași categorie – este masculin cu pluralul pițigoi-pungași.

! pițîmpărătuș este înregistrat ca regionalism (sinonim cu pitulice, pițigoi, scatiu, dar și cu ochiul-boiului) care are două despărțiri corecte în silabe – pi-țîm-pă-ră-tuș/piț-îm-pă-ră-tuș; este substantiv masculin cu pluralul pițîmpărătuși

! piuneză / pioneză sunt două forme corecte ale aceluiași cuvânt (ambele și despart și se pronunță cu diftong în prima silabă – pĭu/pĭo); este substantiv feminin cu genitiv-dativul piunezei/pionezei și pluralul piuneze/pioneze

! pizmătáreț este învechit și regional, adjectiv masculin cu pluralul pizmătareți și femininul pizmătareță-pizmătarețe. Varianta !pizmătăréț apare separat (deși dicționarul ortografic vechi le dădea împreună); este rar folosit, adjectiv masculin cu pluralul pizmătăreți și femininul pizmătăreață-pizmătărețe (pizmaș, invidios).

! pizza / pizză (zz pronunțat ț) are două forme acceptate acum; este substantiv feminin cu genitiv-dativul pizzei și pluralul pizze. Tot astfel, se menționează !pizzerie, substantiv feminin cu genitiv-dativul pizzeriei și pluralul pizzerii.