30 sept.
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei. |
Oh, ideal lost in night-mists of a vanished universe:
People who would think in legends – all a world who spoke in verse;
I can see and think and hear you – youthful scout which gently nods
From a sky with different starlights, other Edens, other gods. |
Continuare »
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
23 sept.
Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi,
Dar vrem pământ! |
I’m hungry, naked, homeless, through,
Because of loads I had to carry;
You’ve spat on me, and hit me – marry,
A dog I’ve been to you!
Vile lord, whom winds brought to this land,
If hell itself gives you free hand
To tread us down and make us bleed,
We will endure both load and need,
The plough and harness yet take heed,
We ask for land! |
Continuare »
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
4 comentarii - Comenteaza! Recomanda!
17 sept.
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu – la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput. |
Then we met more often.
I stood at one side of the hour,
you at the other,
like two handles of an amphora.
Only the words flew between us,
back and forth.
You could almost see their swirling,
and suddenly,
I would lower a knee,
and touch my elbow to the ground
to look at the grass, bent
by the falling of some word,
as though by the paw of a lion in flight.
The words spun between us,
back and forth,
and the more I loved you, the more
they continued, this whirl almost seen,
the structure of matter, the beginnings of things. |
| Nichita Stănescu |
Traducere de Thomas Carlson & Vasile Poenaru |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
09 sept.
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă. |
Water lilies load all over
The blue lake amid the woods,
That imparts, while in white circles
Startling, to a boat its moods. |
Continuare »
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
03 sept.
Take all my loves, my love, yea, take them all:
What hast thou then more than thou hadst before?
No love, my love, that thou mayst true love call –
All mine was thine before thou thou hadst this more. |
Iubite, ia-mi iubirile pe toate,
eşti mai bogat de le vei dobândi?
iubirea nu mi-o crezi iubire, poate,
dar ea a ta este de când o ştii. |
Then if for my love thou my love receivest,
I cannot blame thee for my tove thou usest;
But yet be blamed if thou this self deceivest
By wilful taste of what thyself refusest. |
De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem de-i iai sclipirea
fără să ţi-o doreşti cu-adevărat! |
I do forgive thy robb’ry, gentle thief,
Although thou steal thee all my poverty;
And yet love knows it is a greater grief
To bear love’s wrong than hate’s known injury. |
iubit tâlhar, tu, hoţul de mireme,
te iert când sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri. |
Lascivious grace, in whom all ill well shows,
Kill me with spites, yet we must not be foes. |
O, desfrânat ce schimbi în bine răul,
nu-mi fi duşman, chiar dacă-mi eşti călăul! |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
26 aug.
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău? |
This life is a lost boon if you
Don’t live it as you wanted to!
Much would a warlike, ruthless foe
Enslave us all! Our birth, we know,
Was woe enough; would you get through
Another dreadful woe? |
Continuare »
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!