| The room was suddenly rich and the great bay-windows was Spawning snow and pink roses against it Soundlessly collateral and incompatible: World is suddener than we fancy it. |
Odaia deodată bogată – pe marele geam în pervaz Zăpada şi trandafiriile roze se lasă Colaterale-n tăcere şi incompatibile: Lumea e mai subtilă decât ne închipuim. |
| Mâinile mele sunt îndrăgostite, vai, gura mea iubeşte, şi iată, m-am trezit că lucrurile sunt atât de aproape de mine, încât abia pot merge printre ele fără să mă rănesc. |
My hands are in love, alas, my mouth loves – and see, I am suddenly aware that things are so close to me I can hardly walk among them without suffering. |
| Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei. |
Oh, ideal lost in night-mists of a vanished universe: People who would think in legends – all a world who spoke in verse; I can see and think and hear you – youthful scout which gently nods From a sky with different starlights, other Edens, other gods. |
| Flămând şi gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut Şi câine eu ţi-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Şi ham de cai, şi jug de boi, Dar vrem pământ! |
I’m hungry, naked, homeless, through, Because of loads I had to carry; You’ve spat on me, and hit me – marry, A dog I’ve been to you! Vile lord, whom winds brought to this land, If hell itself gives you free hand To tread us down and make us bleed, We will endure both load and need, The plough and harness yet take heed, We ask for land! |
| Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei, tu – la cealaltă, ca două toarte de amforă. Numai cuvintele zburau intre noi, înainte şi înapoi. Vârtejul lor putea fi aproape zărit, şi deodată, îmi lăsam un genunchi, iar cotul mi-infigeam în pământ, numai ca să privesc iarba-nclinată de caderea vreunui cuvânt, ca pe sub laba unui leu alergând. Cuvintele se roteau, se roteau între noi, înainte şi înapoi, şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau, într-un vârtej aproape văzut, structura materiei, de la-nceput. |
Then we met more often. I stood at one side of the hour, you at the other, like two handles of an amphora. Only the words flew between us, back and forth. You could almost see their swirling, and suddenly, I would lower a knee, and touch my elbow to the ground to look at the grass, bent by the falling of some word, as though by the paw of a lion in flight. The words spun between us, back and forth, and the more I loved you, the more they continued, this whirl almost seen, the structure of matter, the beginnings of things. |
| Nichita Stănescu | Traducere de Thomas Carlson & Vasile Poenaru |
| Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. |
Water lilies load all over The blue lake amid the woods, That imparts, while in white circles Startling, to a boat its moods. |
© 2026 blog.ro-en.ro