23 dec.
I grant thou wert not married to my muse,
And therefore mayst without attaint o’erlook
The dedicated words which writers use
Of their fair subject, blessing every book. |
N-ai fost perechea muzei mele, aşa e,
şi lesne poţi să-i înţelegi pe scribii
ce binecuvântează în vreo foaie
pe cei iubiţi, cu scula diatribii. |
Thou art as fair in knowledge as in hue
Finding thy worth a limit past my praise,
And therefore art enforced to seek anew
Some fresher stamp of these time-bettering days. |
La fel eşti de frumos la chip şi cuget
şi te înalţi mai sus decât te laud
şi-nveşnicit te-ai vrea cu altul, sunet,
în nouă stampă chipul să ţi-l caut. |
And do so, love; yet when they have devised
What strained touches rhetoric can lend,
Thou, truly fair, wert truly sympathized
In true plain words by thy true-telling friend; |
Să nu faci altfel! Când va fi să sune
retoricile noii osanale
să ştii că mintea mea te recompune
cu adevărul harurilor tale… |
And their gross painting might be better used
Where cheeks need blood: in thee it is abused. |
Te ocolească doar scorniri stângace
ce n-au cu tinereţea ta a face… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
16 dec.
Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece. |
The years have sped, and time still swiftly flies
Since that first sacred hour in which we met;
But how we loved I can no more forget,
Sweet wonder with cold hands and such big eyes. |
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi. |
O, come again! Your words inspire me yet,
While your soft gaze upon me gently lies,
That’neath its ray new life in shall rise,
And you new songs upon my lyre beget. |
Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere; |
When you come near to me you little know
How soothed my heart is then, as though with balm,
As when some star does in the heavens show; |
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte. |
Your childish smile so full of tender charm
Has power to quench this life drawn out in woe
And fill my eyes with fire, my soul with calm. |
| Mihai Eminescu |
traducere de Corneliu M. Popescu |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
10 dec.
Dacă tu vei căuta
Să se nalţe pacinic fumul
Jertfei tale, nu uita
Că, de ai spre soare drumul,
Umbra este-n urma ta. |
Your burnt offspring’s smoke will wind
Peacefully towards the skies
Only if you bear in mind
That when you go to the sun,
Your dark shadow is behind. |
Continuare »
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 dec.
Soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină,
chiar aşa cum au fost găsiţi, împuşcaţi în frunte,
ca să fie vazuţi s-au aşezat în vitrină,
respectându-şi întocmai mişcarea lor ultimă,
profilul, braţul, genunchiul, mişcarea lor ultimă,
când au fost împuşcaţi pe neaşteptate în frunte
sau între omoplaţi cu o flacără mai subţire
decât un deget de copil care arăta luna. |
The young soldiers have taken their seats in the window,
exactly as found, shot in their foreheads –
to be seen, they were seated in the shop window,
true to their ultimate gestures,
profiles, arms, knees, their ultimate gestures,
as when they were shot, unawares, in their foreheads
or between their shoulder blades with that flame
finer than a child’s finger pointing to the moon. |
Continuare »
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
25 nov.
Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. |
Without ‘tis autumn, the wind beats on the pane
With heavy drops, the leaves high upwards sweep.
You take old letters from a crumpled heap,
And in one hour have lived your life again. |
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri. |
Musing, in this sweet wise the moments creep:
You pray no caller will your door attain;
Better it is when dreary falls the rain
To dream before the fire, awaiting sleep. |
Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; |
And thus alone, reclining in my chair,
The fairy Dochia’s tale comes to my mind
While round me haze is gath’ring in the air. |
Deodat-aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâini subţiri şi reci mi-acopăr ochii. |
Then softly down the passage footsteps wind,
Faint, sound of rustling silk upon the stair…
And now my eyes cold, tapering fingers bind. |
| Mihai Eminescu |
traducere de Corneliu M. Popescu |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
19 nov.
It sifts from Leaden Sieves –
It powders all the Wood.
It fills with Alabaster Wool
The Wrinkles of the Road – |
Se cerne-n plumbul sitei –
Pudrează codrii-acum.
Cu lână de-alabastru
Umplând riduri de drum – |
Continuare »
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!