Fiecare limbă este alcătuită din cuvinte, care semnifică lucruri, caracteristici, acţiuni – dar nu întotdeauna un singur cuvânt este suficient pentru fiecare dintre acestea, situaţii în care se folosesc expresii. Atunci când se dovedeşte necesar, apare un nou cuvânt, care simplifică exprimarea.

Să luăm expresia „a arunca pe cineva pe fereastră”. Nu se întâmplă prea des, aşa că marea majoritate a oamenilor nu simt nevoia să existe un cuvânt pentru aşa ceva. Totuşi, destul de bizar, în limba engleză există unul – verbul „defenestrate„. Mai mult, a apărut şi în limba română, ca neologism: „defenestra„. Deşi acum avem cuvântul, defenestrarea rămâne la fel de puţin indicată.

Verbul a ierna nu are foarte multe lămuriri de sens în dicţionare, asta poate şi pentru că nu este extrem de des utilizat. Referirile de ordin etimologic trimit cel mai des la termenul latinesc hibernare, dar şi la românescul iarnă, fără lămuriri dincolo de orice dubiu. Înseamnă în primul rând „a-şi petrece iarna undeva, a trăi iarna într-un loc anume”, opunându-se astfel, ca înţeles, lui a văra. Semnificaţia pe care o întâlnim însă cel mai frecvent este cea legată de „adăpostirea şi hrănirea vitelor în timpul iernii”, etapă esenţială a transhumanţei în civilizaţia românească.

Continuare »

* biodegradabil apare ca termen nou intrat în limbă, adjectiv masculin cu pluralul biodegradabili şi femininul biodegradabilă-biodegradabile; despărţirea în silabe este bi-o-de-gra-da-bil. Alături de acesta, mai apar şi alte compuse cu particula bio-, cum ar fi *biodiversitate (feminin articulat în genitiv-dativ biodiversităţii), *bioenergie (cu pluralul bioenergii, articulat bioenergiile), *biogaz (substantiv neutru căruia DOOM-ul nu-i precizează forma de plural), *bioritm (neutru cu pluralul bioritmuri).

! bioluminescénţă / bioluminiscénţă este un substantiv feminin cu două forme acceptate şi cu genitiv-dativul articulat bioluminescénţei/bioluminiscénţei; primele două silabe sunt bi-o-

! biomicroscopie este un termen din categoria celor care au, de acum înainte, două modalităţi de despărţire în silabe; una dintre ele – cea nouă – respectă principiul fonetic (bi-o-mi-cros-co-pi-e), iar cealaltă – recomandată şi anterior – e conformă pricipiului morfologic (mi-cro-sco-pi-e). Aceeaşi problemă se întâlneşte în cazul altor compuse precum !biopsie (bi-op-si-e/bi-o-psi-e), !biosferă (bi-os-fe-ră/bi-o-sfe-ră), !biospeologie (bi-os-pe-o-lo-gi-e/bi-o-spe-o-lo-gi-e), !biostatistică (bi-os-ta-tis-ti-că/bi-o-sta-tis-ti-că), !biostratigrafie (bi-os-tra-ti-gra-fi-e/bi-o-stra-ti-bra-fi-e).

* bip este un substantiv neutru cu pluralul bipuri, însemnând „semnal acustic scurt şi acut lansat, de regulă, de un dispozitiv electronic” (mai ales de enervantele de telefoane care n-au nimic de spus)

! bipartid, termen rar folosit înseamnând „cu două partide” şi având pluralul bipartide, primeşte de acum înainte şi formă de feminin: bipartidă

Verbul a posta face parte din clasa aceea specială care pare să ne arate încotro se îndreaptă limba. Fără a lipsi din DOOM (apărea chiar şi în cel vechi), îl găsim însă în dicţionarele explicative doar cu sensurile împământenite. Înseamnă, în general, a (se) aşeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi, şi are o largă utilizare în domeniul militar. Cel mai expresiv dintre toate sinonimele mi s-a părut a fi a (se) proţăpi, care este puternic conotat ironic.

Continuare »

! bine-crescut este unul dintre acele adjective pe care eram obişnuiţi să le scriem într-un cuvânt, variantă care însă nu mai există; structura se ortografiază folosind cratima (moment în care stabileşte sinonimie cu adjectivul cuviincios), sau în două cuvinte – !bine crescut (funcţionând cu sensul de dezvoltat bine, cu referire, de exemplu, la aluat). Povestea se repetă cu !bine-cunoscut, pe care-l ortografiem folosind cratima în cazul în care este vorba despre un adjectiv sinonim cu celebru (scriitori bine-cunoscuţi), sau în două cuvinte dacă are sensul de ştiut bine (caz bine cunoscut de toată lumea).

* a binedispune apare ca noutate, verb căruia îi sunt indicate următoarele forme: indicativ prezent – eu binedispun, tu binedispui, noi binedispunem, ei binedispun, conjunctiv prezent – ei să binedispună, gerunziul binedispunând şi participiul binedispus. Nu este precizată separat valoarea adjectivală.

! a binemerita nu îşi modifică paradigma, însă DOOM-ul simte nevoia să precizeze mai multe sensuri decât erau date anterior; iată deci indicativul prezent – eu binemérit, tu binemériţi, ei/ei binemérită, precum şi conjunctivul prezent ei să binemérite; se precizează, de asemenea, că verbul este mai frecvent folosit la timpuri trecute şi compuse… Oare de ce ne-au dat exemplele pe care nu le foloseşte nimeni?

! bine-venit, adjectiv cu sensul de oportun, agreat (proiecte bine-venite), care până în acest moment se scria legat, primeşte şi el cratimă; bine venit (sosit cu bine) rămâne neschimbat.

! binoclu îşi modifică silabaţia conform noilor reguli, fiind acceptate acum atât varianta fonetică (bi-no-clu), cât şi cea morfologică (bin-o-clu). La fel se întâmplă şi cu celelate cuvinte din familia sa lexicală – !a se binocla sau !binocular.

După cum se poate deduce cu uşurinţă, „notorious” înseamnă „notoriu„, adică ştiut de toţi, cunoscut de multă lume, renumit. Chiar şi originea este aceeaşi, latinescul „notorious” (englezii nu-s latini, dar la ei s-a păstrat exact forma).

Există însă o diferenţă de nuanţă. În limba română, deşi cuvântul este folosit de obicei într-un context negativ, există şi situaţii când poate fi folosit într-un context pozitiv. Pe de altă parte, în limba engleză conotaţiile cuvântului sunt întotdeauna negative (iar dacă se mai întâmplă să nu fie aşa, este vorba doar despre un spirit de glumă nu prea inspirat).