Verbul a renunţa se referă la „a se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva, de a practica, de a exercita, de a mai întrebuinţa un anumit lucru”. Termenul are o conotaţie psihologică foarte puternică, putând să sugereze „a înceta de a mai râvni la ceva, a părăsi de bunăvoie ceva sau pe cineva, a nu mai dori” pur şi simplu. Acesta mi s-a părut a fi aspectul cel mai interesant – elementul volitiv. Renunţarea devine astfel un act conştient, o alegere, o decizie care, în ciuda faptului că pare a fi determinată de circumstanţe exterioare, corespunde de fapt (sau ar trebui) unei hotărâri personale şi asumate: „a înceta în mod voluntar să mai vrei ceva sau pe cineva, a se retrage în mod benevol”. Abia atunci semnificaţia verbului este deplină şi copleşitoare. Dintre sinonime, se pot aminti a abandona, a ceda, a se priva, a-şi refuza, a se lăsa, a se lepăda (popular), a desista (juridic).

Continuare »

* a debleia este un verb care înseamnă „a degaja un teren”, cu indicativul prezent el debeiază şi noi debleiem, condiţionalul el să debleieze şi gerunziul debleind

* a debranşa apare ca noutate (şi necesitate pentru unii, pe vremurile astea…), verb cu indicativul prezent el debranşează şi noi debranşăm, conjunctivul el să debranşeze şi gerunziul debranşând; aş considera suficient de utilă varianta reflexivă, dar deocamdată nu-i. Din aceeaşi familie lexicală, primim în dar şi *debranşare, cu genitiv-dativul debranşării (ca în „vremea debranşării a sosit”), dar şi cu pluralul debranşări (în masă, presupun).

* Debreţin / Debrecen ( în varianta maghiară c se pronunţă ţ) este substantiv propriu neutru ce are acceptate ambele forme

* a debusola are precizată o singură formă, de indicativ prezent el/ea debusolează

! debuşeu e un substantiv neutru articulat debuşeul, care are acum două forme de plural acceptate debuşee/debuşeuri

Verbul a primi, dacă stăm bine şi analizăm, se asociază, la un nivel foarte profund, cu acceptul celui căruia i se acordă ceva. Nu poate să-ţi dea nimeni cu adevărat ceva, dacă nu eşti dispus să iei în posesie, să accepţi ceea ce ţi se oferă sau ţi se datorează. Îti poate fi atribuit un titlu, un rang, dar nu îl primeşti până nu îl accepţi; pentru că trebuie să fii, în acelaşi timp, obiectul spre care se îndreaptă o acţiune, dar şi cel care suferă efectele ei. Sensul acestui verb este aproape obligatoriu similar cu a admite, a include, a cuprinde, a îngloba în propria persoană ceea ce ţi se propune; trebuie să consimţi, să fii de acord. Şi sunt nenumărate cele pe care le poţi primi: o veste ori un ordin, o admonestare sau o reclamaţie, o slujbă sau o învoire, un drept ori un dar, permisiune sau ajutor, un colet ori un ban, un oaspete şi, cel mai frumos, felicitări. Se adaugă, pe parcursul unei vieţi, la toate ale noastre, în mod plăcut sau mai puţin, numai cu acceptul nostru; altfel, se duc şi ne lasă.

Continuare »

* dealer (pronunţat dilăr şi despărţit dea-ler) este un anglicism, substantiv masculin cu plural românesc însă – dealeri

! de altminteri / de-altminteri (alt-min-) sunt cele două variante acceptate (tempo lent, respectiv tempo rapid) pentru această locuţiune adverbială. Acelaşi lucru se petrece cu !de asemenea/de-asemenea, care este tot locuţiune adverbială.

de-a-n bóulea (bo-u-) deschide seria unor termeni ce funcţionează în limbajul popular, având, din punct de vedere gramatical, valoare de locuţiune adverbială, tot astfel precum !de-a-ndărátelea, !de-a-ndoáselea şi !de-a-n picioárelea.

! deasupra (despărţit dea-su-pra) poate avea valoare adverbială (ca în locuia deasupra) sau prepoziţională (ca în deasupra lui). DOOM2 introduce şi învechitul *deasupră-, prepoziţie în structuri de tipul deasupră-i.

* debarasare este un termen nou ce completează familia lexicală a verbului a debarasa, substantiv feminin cu genitiv-dativul debarasării şi pluralul debarasări. Se adaugă două substantive – femininul *debarasoare–debarasoare şi masculinul *debarasor–debarasori – care se referă la „persoană care eliberează mesele într-un local de alimentaţie publică”.

Verbul a (se) deştepta se referă la elemente dintre cele mai neaşteptate şi mai puţin apropiate ca semnificaţie. Este extrem de controversat din punct de vedere etimologic, pentru că cercetătorii nu pot cădea de acord asupra termenului de origine. Pare însă a funcţiona de multă vreme în limbă, lucru ce explică multitudinea de trimiteri semantice. Sensul denotativ (principal) al termenului sugerează ieşirea dintr-o stare… vegetativă, identică sau similară cu somnul, de pildă letargia, ameţeala, reveria sau visarea. În acesta caz, sinonimele sunt a (se) trezi, a (se) scula.

Prin extindere, verbul se poate folosi pentru orice alte forme vii, incluzând aici revenirea la viaţă, învierea naturii primăvara, sau pentru toate tipurile de trăire afectivă (sentimente, dorinţe, chiar idei), cu grade diferite de intensitate, de la a (se) ivi, a apărea, a (se) înfiripa, a înmuguri, a încolţi, a (se) contura, până la a suscita, a stimula, a (se) înviora, a (se) însufleţi, chiar a (se) stârni, a (se) dezlănţui. Sensul cel mai complex se referă la trezirea dintr-o formă de „adormire” mai subtilă, pentru a ajunge la starea de sesizare conştientă a vieţii şi a ceea ce se întâmplă, deci „a deveni conştient, a ajunge să înţeleagă, să-şi dea seama de realitate”, chiar „a căpăta mai multă inteligenţă”.

Continuare »

* dăunător (dă-u-nă-tor) apare ca substantiv nou (alături de adjectivul mei vechi), masculin cu pluralul dăunători

* DDT (citit dedeté) este substantiv neutru cu articularea DDT-ul

! de/dec/deh este o interjecţie cu trei forme acceptate

! de a / de-a (prepoziţie + prepoziţie) are acceptate ambele variante, urmate de infinitiv: de a face (tempo lent) ori de-a face (tempo rapid, în structuri ca a avea de-a face)

! de-a curmezişul este locuţiune adverbială sau prepoziţională, la fel ca şi !de-a dreapta şi !de-a stânga ori !de-a latul şi !de-a lungul; !de-adevăratelea/de-adevărat este şi ea o locuţiune adverbială, utilizată în registrul popular şi familiar, asemenea şi !de-a fir a păr