* a debleia este un verb care înseamnă „a degaja un teren”, cu indicativul prezent el debeiază şi noi debleiem, condiţionalul el să debleieze şi gerunziul debleind

* a debranşa apare ca noutate (şi necesitate pentru unii, pe vremurile astea…), verb cu indicativul prezent el debranşează şi noi debranşăm, conjunctivul el să debranşeze şi gerunziul debranşând; aş considera suficient de utilă varianta reflexivă, dar deocamdată nu-i. Din aceeaşi familie lexicală, primim în dar şi *debranşare, cu genitiv-dativul debranşării (ca în „vremea debranşării a sosit”), dar şi cu pluralul debranşări (în masă, presupun).

* Debreţin / Debrecen ( în varianta maghiară c se pronunţă ţ) este substantiv propriu neutru ce are acceptate ambele forme

* a debusola are precizată o singură formă, de indicativ prezent el/ea debusolează

! debuşeu e un substantiv neutru articulat debuşeul, care are acum două forme de plural acceptate debuşee/debuşeuri