Verbul a boteza face parte dintre acelea care confirmă interesanta coincidenţă a momentului formării poporului român cu cel al creştinării sale. Termenul face parte din fondul vechi al limbii şi a apărut prin evoluţie firească din latinescul „batizare-baptizare”, desemnând acţiunea de a supune sau a se supune botezului. Cel care o realizează este, pe de o parte, preotul care oficiază ceremonia de creştinare, iar pe de altă parte, cel care are calitatea de naş sau naşă pentru copil. Ritualul presupune primirea în rândul credincioşilor a unui nou-născut, prin atribuirea unui nume întru Hristos, dar aceasta nu este singura circumstanţă în care se utilizează termenul. Una dintre celelalte situaţii are, de asemenea, valenţe religioase, şi se referă la stropirea cu agheasmă a credincioşilor şi a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericeşti.

Numitorul comun al tuturor sensurilor pe care le acumulează cuvântul pare să fie prezenţa apei, pentru că odată ieşiţi din sfera sacră, orice udare sau stropire poate purta, în sens mai mult sau mai puţin ironic, denumirea de „botez”, la fel ca şi orice încercare de a da un nume (de batjocură), un supranume sau o poreclă. În ultimă instanţă, simpla amestecare cu apă a laptelui, a vinului sau a rachiului, pentru a câştiga un ban în plus are, în limbaj familiar şi ironic, aceeaşi denumire.

Continuare »

* declamativ e precizat ca noutate (sinonim cu declamator, emfatic), adjectiv masculin cu pluralul declamativi şi femininul declamativă-declamative

* declanşator apare şi cu valoare adjectivală, diferit de substantivul mai vechi, cu pluralul declanşatori şi femininul declanşatoare

* declarabil („care trebuie sau poate fi declarat”) are masculinul declarabili şi femininul declarabilă-declarabile

* a decodifica îl dublează, se pare, pe mai vechiul a decoda; are indicativul prezent el decodifică şi i se adaugă substantivul feminin *decodificare, cu genitiv-dativul decodificării şi pluralul decodificări

* decodor e substantiv neutru cu pluralul decodoare

Din seria „cuvintelor inventate la fericire”, face parte si a crăciuni: vorbă născută din zare senină de ger, din miracol de naştere divină, din dor al lumii de neprihănire, din nevoie de dăruire şi primire. Ivită din cântec de colindă şi din zâmbet de copil, din om de zăpadă şi clinchet de zurgălăi. Ţesută din miros de brad şi floare de ger la fereşti, cu frunză de vâsc şi paie în iesle. Zămislită din bucuria prinsă în ochii celor pe care îi iubim, din îmbrăţişările calde ale revederilor, din surprizele descoperite sub pomul împodobit, din lacrimile de fericire, din mirosul bucatelor gătite după tradiţie şi din râsetele mesenilor aşezaţi să le guste. Şi răsărită din toate gesturile mici şi din toate fleacurile care vă încălzesc inimile şi vă încântă sufletele, diferite pentru fiecare în parte.

Continuare »

* decât este menţionat cu o valoare nouă, de conjuncţie (pe lângă cea de adverb, precizată anterior), în structuri de tipul „mai mult stă decât munceşte” – bine ales exemplul, dacă mă-ntrebaţi pe mine…

* decepţionant („care decepţionează”) se adaugă familiei lexicale a verbului a decepţiona (-ţi-o-); adjectivul masculin are pluralul decepţionanţi şi femininul decepţionantă-decepţionante

! a decerna îşi simplifică paradigma, prin dispariţia formelor duble; sunt menţionate forma de indicativ prezent el decernează şi cea de conjunctiv el să decerneze – de unde deducem şi pe eu decernez (dispare decern)

* decizional e un adjectiv masculin cu pluralul decizionali şi femininul decizională-decizionale; despărţirea în silabe se face respectând hiatul -zi-o-

* deck apare ca anglicism, substantiv neutru cu pluralul deckuri (de-ckuri); n-avem indicaţii de sens, aşa că ne căutăm singuri şi găsim „magnetofon, casetofon etc. fără amplificator de putere”… dar eu m-aş gândi mai curând la vreo platformă asemănătoare cu puntea vaselor (cele din jurul piscinelor amenajate, de exemplu?)

Verbul a împodobi poartă între sensurile sale miracolul înfrumuseţării, mai mult sau mai putin artificiale. Aduce după el pe a (se) găti, pe a(-şi) pune podoabe. Actul – el însuşi – de a decora, de a orna sau ornamenta câştigă teren ca adevărată artă în sine, iar paşnica îndeletnicire a devenit meserie în toată legea. S-ar părea că multe în jurul nostru au nevoie să fie înfrumuseţate, căci verbul se referă atât la lucruri, cât şi la oameni; pentru primele, cele de adăugat sunt podoabele; pentru cei din urmă, uneori podoabele sunt în zadar, aşa că verbul ne trimite spre înzestrarea cu anumite calităţi sufleteşti sau morale.

Continuare »

! decalog este un substantiv neutru care primeşte, conform noii norme, formă de plural – decaloguri

* Decameronul este substantiv propriu neutru, titlul operei literare a lui Boccaccio

* a decapitaliza apare ca verb nou, explicat prin „a retrage capitalul”, având indicată doar forma de indicativ prezent el decapitalizează. Acţiunea de a decapitaliza se numeşte *decapitalizare, feminin cu genitiv-dativul decapitalizării şi pluralul decapitalizări.

* a decarta e înregistrat ca verb cu indicativul prezent el decartează; n-are niciun fel de lămuriri de sens, singura explicaţie pe care am găsit-o, scotocind, vine din zona argotică – „a voma, a vărsa”… Cumva mă îndoiesc de faptul că aici a bătut DOOM-ul cu noua achiziţie, deci n-ar fi stricat o indicaţie semantică.

! decatlon (probă atletică) nu mai are formă de plural. Acestui substantiv neutru i se adaugă întreaga familie lexicală cu unele modificări: substantivul masculin !decatlonist (cu pluralul decatlonişti) şi substantivul !decatlonistă (cu genitiv-dativul decatlonistei şi pluralul decatloniste). Toate primesc drept indicaţie pentru despărţirea în silabe -ca-tlo-.