* fierar-betonist este substantiv masculin cu pluralul fierári-betonişti. Termenul este un derivat al lui *fier-beton, inclus şi el în noua normă, ca substantiv neutru fără alte forme indicate.

! fierăstrăiaş / ferăstrăiaş este denumirea unei unelte ce are două forme acceptate; substantivul neutru are pluralul fierăstrăiaşe/ferăstrăiaşe. Din aceeaşi familie lexicală, mai des folosit este !fierăstrău/ferăstrău, substantiv neutru articulat !fierăstrăul/ferăstrăul, cu forma pentru plural fierăstraie/ferăstraie.

* fiestă se desparte fiés-tă, substantiv feminin cu genitiv-dativul fiestei şi pluralul fieste; termenul denumeşte o „sărbătoare (populară) în ţările de limbă spaniolă”

! fieşicare / fieşcare are două variante acceptate, făcând parte din fondul învechit al limbii şi funcţionând mai ales în registrul popular; despărţirea în silabe se face fi-eşi-cá-re/fi-eş-cá-re, iar valorile morfologice pe care le pot avea termenii sunt pronume nehotărât şi adjectiv pronominal

* fifty-fifty este un anglicism care a fost primit la noi cu valoare de adverb

Verbul a cobi se utilizează des în registrul familiar, însemnând „a prevesti ceva rău”. Termenul are amplă răspândire în sfera superstiţiilor, dar se poate referi şi la posibilitatea de „a stabili din timp prin deducţie sau prin inducţie”. În orice caz, folosirea lui sugerează capacitatea vorbitorului de a materializa – în fapte ori lucruri – gândurile, prin simpla lor rostire. „Nu mai cobi atâta!” se spune în popor, de parcă totul ar depinde de exprimarea sau de amuţirea temerilor pe care le avem. Sinonimele sunt a prevesti, a prezice, a meni, a face a (rău), a soroci (în unele regiuni).

Continuare »

* fezabilitate apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul fezabilităţii; termenul este un franţuzism şi denumeşte „însuşirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru”

! a fi apare cu o serie de precizări suplimentare; are următoarele forme la indicativ prezent – eu sunt, ei sunt (cu forma populară neaccentuată –s: mi-s, ăştia-s, şi regionalul îs), tu eşti (pronunţat corect ieşti), el este (pronunţat corect ieste, cu formă neaccentuată e – pronunţat ie, familiar –i: ăsta-i, regional îi), noi súntem, voi súnteţi; indicativ imperfect – eu eram, tu erai, el era, noi eram, voi eraţi, ei erau (pentru toate aceste situaţii, e iniţial se pronunţă corect ie); indicativ perfect simplu – eu fuséi/fui, noi fusérăm/fúrăm; indicativ mai-mult-ca-perfectul – eu fusésem, noi fuséserăm; conjunctivul prezent – eu să fiu, tu să fii, el să fie; condiţional – ar fi (cu forma inversă fír-ar pentru imprecaţii, blesteme); imperativ – fii!, negativ nu fi! şi plural (nu) fiţi!; gerunziul – fiind (se desparte fi-ind); participiul – fost

* fiábil se desparte fi-a-bil, este adjectiv masculin cu pluralul fiabili şi femininul fiabilă-fiabile; se foloseşte cu referire la instalaţii, aparate, echipamente, însemnând „care prezintă siguranţă în funcţionare”. Din aceeaşi familie lexicală, apare ca noutate şi *fiabilitate, substantiv feminin cu genitiv-dativul fiabilităţii.

* fibromatos se desparte fi-bro-ma-tos, adjectiv masculin cu pluralul fibromatoşi şi femininul fibromatoasă-fibromatoase. Profund legat prin înţeles, precizăm şi pe *fibromatoză, substantiv feminin cu genitiv-dativul fibromatozei.

! fie-mea este acceptat ca atare de noua normă (anterior era menţionat substantivul fie); celelalte forme sunt fie-ta şi fie-sa, structuri utilizate în registrul popular şi familiar, fiind alcătuite din substantiv feminin şi adjectiv pronominal posesiv; genitiv-dativul este fie-mii, fie-tii, fie-sii

Verbul a (se) imuniza este un neologism provenit din limba franceză (immuniser) şi are un sens folosit în domeniul sănătăţii, în sfera medicală. Dacă scârţâie imunitatea înnăscută, acţiunea de „a deveni sau a face să devină imun”, căreia îi corespunde substantivul imunizare, se realizează în două moduri: fie prin aplicarea unui tratament medical special (imunitate dobândită), fie pe cale naturală, prin faptul că pacientul a avut în trecut aceeaşi boală la care este expus în prezent, iar organismul a creat propriii anticorpi.

Adjectivul imun subliniază calitatea organismelor/persoanelor care nu pot contracta anumite boli infecţioase, fiind rezistente la acţiunea agenţilor patogeni care duc la îmbolnăviri. În limbaj figurat, el este sinonim cu insensibil, adică imposibil de atins în plan emoţional, fără reacţie la anumiţi stimuli de origine afectivă. Adultul învaţă în mod obişnuit să se imunizeze, în urma experienţelor neplăcute, dureroase, pe care nu doreşte să le repete. Până la ce margini trebuie împinsă această imunizare… iată ceva ce fiecare decide pentru sine.

Continuare »

* fervid apare ca noutate, termen livresc cu valoare de adjectiv masculin cu pluralul fervizi şi femininul fervidă-fervide; este un latinism sinonim cu „arzător, strălucitor”

* festivism este un substantiv neutru care înseamnă „caracter exagerat festiv”. Din aceeaşi familie lexicală, apare *festivist, adjectiv masculin cu pluralul festivişti şi femininul festivistă-festiviste.

! fetească este un „soi de viţă-de-vie şi de vin”, substantiv feminin căruia i se precizează genitiv-dativul – feteascăi

! feticid este un substantiv neutru care primeşte formă de plural – feticide; termenul înseamnă „omorâre a unui făt (în pântecele mamei)”

* fetişizant este adjectiv masculin cu pluralul fetişizanţă şi femininul fetişizantă-fetişizante

Verbul a (se) prelungi înseamnă „a fi sau a face mai lung” și este sinonim chiar cu termenul său de bază – a (se) lungi, dar și cu a (se) întinde. Folosirea lui poate avea în vedere dimensiunea spațială – „a (se) întinde mai departe”, dar și dimensiunea temporală – „a-și urma cursul fără a se întrerupe; a se desfășura mai departe”, situație în care este sinonim cu a continua, a ține, a dura. De asemenea, poate trimite la „a face să dureze sau a dura mai mult”, privitor la termene, scadențe, deci sinonim cu a amâna, a muta, a păsui.

De fapt, termenul este derivat al adjectivului prelung, care se poate referi atât la durata în timp, cum spuneam, ori la formă – „care are o formă alungită, migdalată; care este lunguieț”, de unde apare sinonimia cu a alungi. În ceea ce privește rolul temporal, verbul se poate folosi și atunci când se dorește accentuarea ideii că prelungirea este un element nedorit, moment în care reținem, dintre sinonime, pe a întârzia, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, extrem de expresive și grăitoare. Prelungirea agreată presupune, de exemplu, echivalența cu a (re)înnoi (un abonament, un contract).

Continuare »