a (se) prelungi
Verbul a (se) prelungi înseamnă „a fi sau a face mai lung” și este sinonim chiar cu termenul său de bază – a (se) lungi, dar și cu a (se) întinde. Folosirea lui poate avea în vedere dimensiunea spațială – „a (se) întinde mai departe”, dar și dimensiunea temporală – „a-și urma cursul fără a se întrerupe; a se desfășura mai departe”, situație în care este sinonim cu a continua, a ține, a dura. De asemenea, poate trimite la „a face să dureze sau a dura mai mult”, privitor la termene, scadențe, deci sinonim cu a amâna, a muta, a păsui.
De fapt, termenul este derivat al adjectivului prelung, care se poate referi atât la durata în timp, cum spuneam, ori la formă – „care are o formă alungită, migdalată; care este lunguieț”, de unde apare sinonimia cu a alungi. În ceea ce privește rolul temporal, verbul se poate folosi și atunci când se dorește accentuarea ideii că prelungirea este un element nedorit, moment în care reținem, dintre sinonime, pe a întârzia, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, extrem de expresive și grăitoare. Prelungirea agreată presupune, de exemplu, echivalența cu a (re)înnoi (un abonament, un contract).
Și dacă tot am ajuns aici, trebuie să spun: bine-mi pare că ne-au prelungit abonamentul la vară! Cu bonus de mâneci scurte și bretele, de sandale și papuci! Au pus în clauză – se vede treaba – un septembrie ca o vacanță și un octombrie ca o promisiune întârziată. Au inclus în ofertă mierea din lumină, gradele din termometru, zâmbetul din soare, umbra din copac și melancolia din suflet. Ne-au întrebat dacă vrem nori la super-ofertă, iar noi am spus „nu, mulțumim, ne ajung cei de sub frunte, când lucrurile nu merg bine”. Și, drept urmare, au o grămăzie de clienți! Fericiți toți cu un rest de vară…