Verbul a tărăgăna este înrudit, din punct de vedere etimologic, cu verbul a trage, venit din latina populară. Înseamnă, mai întâi de toate, „a amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acţiuni etc.”. Dacă procesul este deja în derulare, atunci înseamnă „a face să se (pre)lungească, să se întârzie o acţiune, o soluţionare”.

Prin urmare, se poate referi la lucrări sau acţiuni, subliniind, de fapt, amânarea până la o posibilă nerealizare a celor propuse. Pe de altă parte, are în vedere mersul sau paşii – „a merge alene, încet, anevoie, târându-şi picioarele”, vorba sau cuvintele – „a vorbi rar, lungind fiecare silabă”, la cântec (regional) – „a cânta alene, tânguitor, cu jale”, sinonim cu a doini.

De asemenea, cu valoare impersonală, termenul poate face referire la vreme, timp – „a se derula, a se scurge extrem de încet”, fiind sinonim cu a dura, a se prelungi, dar şi la fenomene meteorologice, mai ales la vânt – „a bate uşor, a sufla lin”, echivalent cu a adia. În funcţie de sens, probabil cele mai folosite sinonime sunt a tergiversa şi a trena.

Mi se pare foarte interesant, din punctul de vedere al sonorităţii, acest verb, pentru că asonanţa pe baza căruia este alcătuit (repetiţia vocalei ă) este extrem de sugestivă pentru semnificaţia sa. Iar celălalt motiv pentru care mi se pare… simpatic este faptul că mă caracterizează cu desăvârşire, deşi am reuşit, în viaţa mea adultă, să-i diminuez efectele – altfel, dezastruoase.