Verbul a (se) potoli are două sensuri de bază, primul dintre acestea referindu-se la fenomene ale naturii – „a pierde sau a face să-şi piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.”, situaţie în care este sinonim cu a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) ogoi, a ostoi, a (se) tempera. Termenul poate avea în vedere şi sensul „a înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acţiune în desfăşurare”, fiind sinonim cu a (se) încheia, a (se) sfârşi, a (se) termina.

Varianta reflexivă a verbului se foloseşte despre foc sau o materie – „a arde mocnit”. De asemenea, se poate referi la persoane şi manifestările lor, având în vedere sensul de „a ajunge la o stare de linişte, a(-şi) recăpăta calmul”, echivalent cu a (se) astâmpăra, a (se) cuminţi, a (se) stăpâni. Sunt, pe lângă acestea, şi alte sinonime des folosite: a amuţi, a atenua, a compensa, a despăgubi, a dispărea, a înceta, a (se) modera, a muţi, a răsplăti, a reduce, a (se) reţine, a stăpâni, a stăvili, a (se) stinge.

Cuvântul ăsta îmi este dintre cele mai dragi. Vine după mari perioade de tulbure dezordine şi nelinişte, când întregul sistem este suprasaturat, încărcat din punct de vedere energetic, şi are nevoie de o detensionare. Potolirea se naşte – nu împotriva, ci în prelungirea firească a agitaţiei, a stârnirii, a alarmei, a crizei, a încrâncenărilor mele. O intuiesc atunci când sistemul (care sunt eu) are nevoie de ea, o construiesc prin acumulare, o consolidez cu grijă, o aştept cu răbdare şi o savurez cu îndărătnicie, la final. Şi mă pregătesc pentru următoarea luptă.