Verbul a comanda are câteva sensuri care sunt des folosite, dar care au arii diferite de utilizare. Astfel, primul dintre acestea se referă, în registrul militar, la „a da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări”. Celelalte două sensuri sunt din sfera economică, însemnând, mai întâi, „a da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meşteşugar”, iar apoi „a solicita mâncare sau băutură într-un local public”.

În diferite dicţionare, aceste definiţii suferă modificări minore. Se mai poate observa, de pildă, un sens care se referă la felul în care pot fi manevrate sistemele tehnice. Termenul vine din franceză – commander, iar sinonimele sunt, în funcţie de semnificaţia utilizată, a cere, a conduce, a controla, a dispune, a ordona, a porunci, a regla, a solicita.

Continuare »

! interliniar rămâne singura formă acceptată (interlinear dispare) pentru a denumi ceva „care este scris sau tipărit între rânduri”; se desparte in-ter-li-ni-ar şi este adjectiv masculin cu pluralul interliniari şi femininul interliniară-interliniare

! intermezzo vine din italiană, de unde păstrează şi pronunţia (zz=ţ); este substantiv neutru articulat intermezzoul, având acum formă nouă de plural – intermezzouri (mai vechiul intermezzi dispare)

! Internaţionala (imn) se scrie cu majusculă şi se desparte In-ter-na-ţi-o-na-la; este substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Internaţionalei

* a internaţionaliza (in-ter-na-ţi-o-na-li-za) apare ca verb nou, cu indicativul prezent el internaţionalizează

* internaut este, şi el, un element nou, care pătrunde în DOOM cu întreaga lui familie lexicală; e substantiv masculin cu pluralul internauţi. De asemenea, are un corespondent feminin – *internaută, cu genitiv-dativul internautei şi pluralul internaute. Toţi termenii au legătură cu substantivul neutru *internet, prezent şi el în noul dicţionar.

Cuvântul „arhipelag” ne duce imediat cu gândul la un grup de insule. Şi nu e o greşeală, doar că etimologia este surprinzătoare.

Originea este termenul grecesc „arhipélagos”, care înseamnă încă din vechime „marea principală”, adică Marea Egee, care separă Grecia de Turcia. Aceasta este înţesată de insule. De fapt, Marea Egee era atât de renumită pentru insulele sale, încât această caracteristică a acoperit destul de repede etimologia, prin „arhipelag” fiind denumite orice grupări similare de insule. Şi nu doar în limba română, ci în multe limbi.

Verbul a (se) descuraja face parte dintre cele monosemantice. Este venit din franceză (décourager) şi înseamnă „a-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă curajul, entuziasmul, speranţa, siguranţa în forţele proprii”. Sinonimele sunt destul de larg utilizate – a (se) demoraliza, a (se) deprima, a (se) demobiliza, a demonta, a descumpăni. Antonimele sunt mai puţin numeroase, dar apar şi ele foarte des în limba vorbită: a îmbărbăta, a încuraja.

În cariera mea de profesor, am observat că unul dintre momentele de cotitură în viaţa omului, dominat în mod cu totul agresiv de descurajare, este preziua marilor examene. (Nu, nu doar pentru tinerii candidaţi, ci şi pentru părinţii lor, dar nu asta interesează acum.) Sentimentul neputinţei, conştiinţa imperfecţiunii, presimţirea imposibilităţii, devin toate parte a fiinţei, se acutizează şi instaurează un regim absolut dominat de „nu înţeleg!, nu ştiu!, nu pot!”

Continuare »

* a intercondiţiona (in-ter-con-di-ţi-o-na) apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el intercondiţionează. Din aceeaşi familie lexicală, pătrunde în limbă *intercondiţionare, substantiv feminin cu genitiv-dativul intercondiţionării şi pluralul intercondiţionări.

* intercluburi este adjectiv invariabil

* interdisciplinar este adjectiv masculin, cu pluralul interdiscplinari şi femininul interdisciplinară-interdisciplinare. Substantivul corespunzător este *interdisciplinaritate, feminin cu genitiv-dativul interdisciplinarităţii.

* interinstituţional (in-ter-in-sti-tu-ţi-o-nal), adjectiv masculin cu pluralul interinstituţionali şi femininul interinstituţională-interinstituţionale

* a interioriza (in-te-ri-o-ri-za) apare şi el ca noutate, verb cu indicativul prezent el interiorizează

Verbul a reuşi este unul care ne place foarte mult, care ne gâdilă urechile şi orgoliul într-un mod plăcut. Înseamnă „a ajunge la rezultatul dorit, a obţine după o serie de eforturi”, fiind sinonim cu a izbuti, a izbândi. Presupune, prin urmare, capacitatea de a stabili scopuri şi dorinţa de a le atinge, ca şi pasiunea şi perseverenţa de a le atinge.

Sensul general se referă, pe de altă parte, la „a avea succes, a termina cu bine, a avea un sfârşit bun”. Căci finalitatea fericită este oricând un deziderat, iar uneori o surpriză plăcută a vieţii: fără ţeluri, fără traseu, fără planuri, chiar fără efort, poate. Pur şi simplu pentru că aşa trebuie să fie, ori pentru că verbul înseamnă şi „a face ceva cu pricepere şi îndemânare”. Cu plăcere, pasiune şi atât.

Continuare »