Verbul a refuza vine din franceză (refuser) şi îşi diferenţiază sensurile în funcţie de raportul dintre cel care refuză şi obiectul refuzului. Înseamnă, în primul rând, „a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă, a nu consimţi să primeşti, a considera inacceptabil pentru sine”, fiind sinonim cu a respinge (ceva sau pe cineva).

Modificarea unghiului din care este privită acţiunea aduce cu sine schimbarea sensului – „a nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva”. Iar construit cu dativul, verbul înseamnă „a priva de ceva”, având chiar valoare reflexivă (a-şi refuza), situaţie în care este sinonim cu a renunţa (la ceva).

Continuare »

! a inventa permite acum două forme pentru indicativ prezent – el inventează/inventă

* inventică apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul inventicii („disciplină care studiază sistematic procesul invenţiei şi condiţiile stimulării creativităţii”)

* investitor are atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul investitori şi femininul investitoare-investitoare

! invincibilitate nu mai are formă de plural; genitiv-dativul este invincibilitaţii. Aceeaşi modificare o suferă şi substantivul feminin !inviolabilitate (in-vi-o-la-bi-li-ta-te), care are genitiv-dativul inviolabilităţii.

! in vitro (vi-tro) vine din latină şi funcţionează ca locuţiune adjectivală şi adverbială, însemnând „în afara organismului viu, în laborator”. De asemenea, !in vivo semnifică „în interiorul organismului viu”, având aceleaşi valori morfologice ca şi antonimul său.

Verbul a prefera are, în dicţionare, o serie de explicaţii care se referă, toate, la aceeaşi idee de bază – a alegerii a ceva în detrimentul a altceva –, discutând însă mai mult sau mai puţin motivele acestei alegeri. Astfel, prima lămurire care apare notată este sensul extins, cel general, însemnând „a da întâietate sau precădere unui lucru, unei situaţii sau unei fiinţe, în raport cu altceva sau cu altcineva”.

Definiţia pare însă a fi insuficientă, pentru că această acordare de întâietate se face pe baza unor evaluări – de multe ori personale – şi a unor ierarhizări. Dicţionarele completează lămuririle, în consecinţă, subliniind că verbul se referă la „a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu altcineva”, ori „a aprecia mai mult ceva sau pe cineva, a ţine mai mult la …, a-i plăcea mai mult ceva sau cineva”.

Continuare »

! intradă este substantiv feminin cu pluralul intrade; termenului îi este acum precizată şi forma de genitiv-dativ – intradei (înseamnă „introducere în ritm de marş a unei compoziţii muzicale din secolul XVI-XVII; scurtă uvertură”)

* intravilan este un adjectiv masculin care, datorită determinaţilor recomandaţi – teren intravilan, spaţiu intravilan –, are pentru plural forma intravilane

! intrepiditate (livresc) apare ca substantiv feminin care îşi pierde forma de plural; genitiv-dativul este intrepidităţii („însuşirea celui intrepid; curaj, cutezanţă, îndrăzneală”)

* a intuba este un verb nou, cu indicativul prezent el intubează („a supune un bolnav acţiunii de intubaţie”). Alături de acesta, pătrund în DOOM două substantive din familia sa lexicală: *intubare (feminin cu genitiv-dativul intubării şi pluralul intubări) şi *intubaţie (feminin cu genitiv-dativul intubaţiei şi pluralul intubaţii); termenii sunt medicali şi se referă la procedura de „introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanţe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conţinut patologic”.

* invalidabil este adjectiv masculin cu pluralul invalidabili şi femininul invalidabilă-invalidabile („care poate sau trebuie să fie invalidat”)

Verbul a contesta face parte dintr-o categorie aparte, cea a cuvintelor pătrunse în limbă într-o frenezie a relatinizării, confirmată pe filieră franceză (contester). Are, din punctul meu de vedere, atât aspecte pozitive, cât şi aspecte negative între semnificaţiile sale. Şi, privind lucrurile într-un anumit fel, mai complex, cred că fiecare vorbitor decide pentru sine care şi cum se aşază lucrurile pe axul bun-rău.

Astfel, primul sens al termenului se referă la „a nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, a nu admite existenţa sau necesitatea unui lucru”, fiind sinonim cu a tăgădui. El poate fi utilizat în sfera juridică, presupunând acţiunea de „a face contestaţie”. Într-o accepţie mai extinsă, verbul se poate referi la adevăruri, fenomene, fapte, având în vedere intenţia de „a declara ca fiind neadevărat”, stabilind sinonimie cu a nega.

Continuare »

* interoperabilitate apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul interoperabilităţii; termenul se referă la „capacitatea unor structuri militare (de regulă, ce ţin de două sau mai multe state) de a coopera eficient pentru îndeplinirea unor misiuni”

* interpretariat (in-ter-pre-ta-ri-at) este substantiv neutru – „activitatea, meseria de interpret”

* intersectare este substantiv feminin nou, cu genitiv-dativul intersectării şi pluralul intersectări; denumeşte „acţiunea de a se intersecta”

* interuman (in-te-ru-man/in-ter-u-man) apare ca adjectiv masculin cu pluralul interumani şi femininul interumană-interumane

* intervievare (in-ter-vi-e-va-re) este menţionat ca substantiv feminin cu genitiv-dativul intervierării şi pluralul intervievări