* integrist (in-te-grist) apare ca noutate, având valoare substantivală sau adjectivală, masculin cu pluralul integrişti şi femininul integristă-integriste; termenul înseamnă „propriu integrismului”, adică al „mişcării religioase care doreşte subordonarea statului de către Biserică”, denumind, de altfel, şi pe adepţii acestui curent

! intelectualitate pierde forma de plural; substantivul feminin are genitiv-dativul intelectualităţii

* intelighenţie (in-te-li-ghen-ţi-e) apare ca noutate, substantiv feminin sinonim cu „intelectualitate”, având genitiv-dativul intelighenţiei

* intenţionalitate este substantiv feminin cu genitiv-dativul intenţionalităţii

* interactiv are două variante corecte pentru despărţirea în silabe – in-te-rac-tiv/in-ter-ac-tiv; este adjectiv masculin cu pluralul interactivi şi femininul interactivă-interactive

Verbul a (se) maturiza este unul cuminte, care are doar două sensuri importante. Primul dintre acestea este cel denotativ, propriu, care se referă la procesul biologic, determinat de îmbătrânirea organismelor vii sub puterea neabătută a trecerii timpului – „a deveni sau a face să devină matur, a atinge maturitatea”, sinonim cu a (se) matura.

Cel de-al doilea sens este cel figurat, care îmi pare mie chiar mai des folosit şi care are conotaţii pozitive – „a ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, multe cunoştinţe, un mod echilibrat, plin de răspundere, de a judeca; a atinge maturitatea spirituală”. Este sinonim cu a (se) coace – având şi acesta, desigur, sens figurat.

Continuare »

* a instituţionaliza (in-sti-tu-ţi-o-na-li-za) este un verb nou, cu indicativul prezent instituţionalizează

* instructiv-educativ apare ca adjectiv masculin cu pluralul instructiv-educativi şi femininul instructiv-educativă (plural instructiv-educative)

* instrumental apare ca substantiv neutru, cu pluralul instrumentale

* integralist este un termen nou, având atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul integralişti şi femininul integralistă-integraliste; termenul înseamnă, desigur, „visul oricărui student”

* integramă (in-te-gra-mă) e menţionat ca substantiv feminin cu genitiv-dativul integramei şi pluralul integrame („joc de cuvinte încrucişate”)

Verbul a îmbătrâni pare a fi unul trist, pentru că oamenii tind să-l privească unilateral, prin prisma relelor pe care le presupune. Înseamnă „a deveni bătrân” atunci când se referă la procesul firesc, natural al trecerii prin ani. Dar se poate referi, de asemenea, la lucruri sau oameni ale căror acţiuni „fac pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.)”, ori la obiecte sau artificii al căror efect „face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, îi dă înfăţişare bătrânicioasă”.

Termenul nu se foloseşte doar pentru oameni (ori pentru organisme vii, de fapt), din simplul motiv că timpul nu iartă pe nimeni şi nimic. Astfel, utilizat pentru maşini, unelte şi materiale, înseamnă „a-şi schimba în mod lent structura şi proprietăţile caracteristice (prin degradare)”, fiind sinonim cu a se învechi. Iar dacă tot am ajuns la elemente echivalente, ar mai fi de amintit verbe precum a se trece, a se veşteji, a (se) mători (învechit) şi a (se) maturiza. Iar omul îşi înţelege, prin ele, apropierea de moarte. Mie mi se pare puţin altfel.

Continuare »

* inseminare este substantiv feminin cu genitiv-dativul inseminării şi pluralul inseminări; înseamnă „acţiunea de a insemina (a fecunda pe cale artificială)”

* insert (cadru în film) este substantiv neutru cu pluralul inserturi

* insomniac (in-som-ni-ac) apare ca adjectiv masculin cu pluralul insomniaci şi femininul insomniacă-insomniace

* inspector-şef e compus, substantiv masculin cu pluralul inspectori-şefi

* instant este menţionat ca adjectiv invariabil

Verbul a ameninţa are sensuri multe, aşa cum se cuvine unui cuvânt serios, rămas pe-aici încă de pe vremea romanilor. Înseamnă, întâi de toate, „a arăta intenţia de a face rău cuiva; a face un gest de ameninţare”, lucru pe care îl găsesc interesant, pentru că, de fapt, importanţă mai mare pare a o avea dezvăluirea propriu-zisă, nu atât intenţia – care poate rămâne neconcretizată. Scopul este acela de a intimida ori de a obţine ceva de la cel ameninţat.

Un alt sens al verbului presupune „a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva” (a paşte, a pândi, a periclita, a primejdui), fără a implica vreo intenţionalitate, chiar fără a presupune o voinţă în spatele ameninţării. Tot impersonal, termenul înseamnă „a fi gata să…, a fi pe punctul de a…”, iar mai rar se poate referi la „a anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios”.

Continuare »