Verbul a tremura vine din latinescul tremulare şi face parte din fondul vechi al limbii, motiv pentru care are o mulţime de întrebuinţări. Se foloseşte pentru fiinţe şi pentru părţi ale corpului lor – „a face mişcări involuntare, rapide şi repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc.”, dar şi despre plante – „a face o mişcare uşoară şi repetată, a se mişca lin dintr-o parte în alta”, fiind sinonim cu a oscila, a se clătina.

Sensurile secundare se pot referi, de pildă, la lumini şi umbre („a se produce rapid şi intermitent, prin alternare; a produce efecte schimbătoare”, echivalentul lui a licări, a se juca, a pâlpâi), la ape („a se mişca în unduiri uşoare”, sinonim cu a se încreţi) ori la pământ („a se zgudui, a se cutremura sau a da impresia că se zguduie”), la sunete şi melodii ori la glas („a avea variaţii de ton”, echivalent al lui a vibra).

Sensul figurat are în vedere, în general, oamenii şi sentimentele lor, însemnând „a fi cuprins de o emoţie puternică”, sinonim cu a se înfiora, a se cutremura. Există şi o serie de expresii des utilizate, precum „a tremura după bani” sau „a tremura carnea pe cineva”. Dintre sinonime, dicţionarele mai menţionează a dârdâi, a se scutura, a tresări, a se îngrozi, a fremăta, a palpita, a țâțâi.

Făcând abstracţie de faptul că între cauzele sale se pot afla şi sentimente pozitive, verbul acesta nu prea îmi place. Evident, mi-e drag şi mie, ca orişicui, să vibrez de emoţie în aşteptarea omului iubit sau a unui eveniment important, dar nu mă încântă deloc-deloc tremuratul de frig. Atât de mult îmi displace, încât, oricât de frumoasă mi s-ar părea o ţară, de pildă, clima rece şi vremea capricioasă o coboară mult în topul preferinţelor mele.

Am păţit asta de vreo 3-4 ori până acum şi spun, cu mâna pe inimă, că m-aş duce oricând să vizitez din nou Londra sau Scoţia, că iubesc Irlanda şi Dublinul ei, dar nimic nu m-ar putea determina să locuiesc acolo definitiv. Chiar şi Parisul mi s-a părut capricios, spre deosebire de sudul Franţei. Evident, nu exclud faptul că, poate, vizita mea a avut loc într-un moment nepotrivit; şi nici nu neg încântarea cu care am descoperit aceste locuri, dar întotdeauna îmi va fi dor de verile fierbinţi de acasă.