Verbul a (se) repeta vine din franceză – répéter – şi are un corespondent în germană – repetieren. Înseamnă, mai întâi de toate, „a spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs” ori – reflexivul – „a se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou”.

Termenul are şi o serie de sensuri particulare, având în vedere, de pildă, acţiunea de „a citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înţelege bine” sau, în condiţii şi mai precise, „a face repetiţia unei lecţii, a unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc.”

În principiu, pare a avea conotaţii pozitive, dar iată şi o modificare de registru: „a urma din nou cursurile clasei sau anului de studiu în care a rămas repetent”, sens utilizat pentru elevi sau studenţi.

Dintre sinonime, cele mai utilizate (în funcţie de context) sunt a învăţa, a memora sau a memoriza, a recapitula, a reedita, a reînnoi, a revedea. Sunt consemnate, de asemenea, arhaismele şi regionalismele – a prociti, a prozice, a proftori, precum si un echivalent livresc: a reitera.

Când plec în vacanţe, prefer să nu repet locurile în care ajung. Oricât de mult mi-ar plăcea o ţară, întotdeauna sunt alte zone ale ei, ori alte oraşe ce pot reprezenta o alternativă. Este, iarăşi, adevărat că „repetiţia este mama învăţării”, deci ocazii de a cunoaşte mai bine oamenii şi locurile.

De pildă, vara asta am ajuns, din nou, în Thassos. Iubesc Grecia de când am văzut-o prima dată, iar insulele ei sunt una dintre marile mele pasiuni. E frumos tare cerul Eladei, iar zăcutul pe nisipul încălzit de soare mă scoate din orice formă de depresie. Cel mai mult şi cel mai mult îmi plac însă culorile ei, care nu se repetă niciodată…