Verbul a (se) suprapune s-a format prin compunere, din elementul supra- („deasupra, peste”) și verbul a pune, după model francez – superposer. Are două utilizări importante, dintre care prima (cea tranzitivă) îl explică aproape prin reperarea sensului celor două elemente componente: „a așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva”. Folosit în geometrie, înseamnă „a pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea”.

Folosirea reflexivă a verbului are legătură cu suprafețele care se află așezate una deasupra alteia („a se potrivi exact una peste alta”), sau – prin extindere de sens – cu orice evenimente care au loc în același timp („a se produce concomitent”) – sinonimul fiind a coincide. Alți termeni echivalenți sunt a etaja, a superpune (mult mai rar folosit) sau a se încăleca (utilizat în registrul arhaic și familiar).

În principiu, în viața asta multe lucruri se petrec laolaltă și ne obligă să ne descurcăm cu toate în același timp, căci – se știe – „un necaz nu vine niciodată singur” și „belelele curg”, cum zice înțelepciunea populară. Dar tot astfel apar, la momentul potrivit, soluțiile salvatoare, iar după ce omul trăiește spaima în cel mai întunecat adânc al nenorocirii, totul se rezolvă, într-un fel sau altul, spre a înainta.

Mai greu de înghițit mi se par însă încălecările pe care ni le punem singuri la cale, din lipsă de viziune și din incapacitate de a ne organiza, de a gândi constructiv! Am cuvinte mai grele și mai rele în vârful degetelor, dar mi-am promis că nu mă voi mai enerva când voi încerca să vă explic despre felul în care vor avea loc examenele anul acesta.

De pildă, competențele lingvistice (în română și engleză) și cele digitale pentru bacalaureat se vor susține anul acesta în februarie: timp de două săptămâni, elevii de clasa a XII-a vor merge la cursuri și vor participa și la probele de bacalaureat. Organizate în școli în care orele celorlalte clase trebuie să se desfășoare normal, cu aceiași profesori care supraveghează sau corectează la bac.

După care, în martie – prima și a treia săptămână – au loc simulările. Gândite a se desfășura întocmai după modelul examenului propriu-zis… doar că orele celor mici trebuie ținute sau recuperate, „simulatorii” supravegheați, iar testele scrise de ei – corectate și analizate serios. Asta în timp ce – repet – cursurile, predarea și evaluarea celorlalți trebuie să meargă înainte.

Apoi urmează aprilie – vacanța de Paști, și mai – finalul clasei a XII-a, și iunie – apoteotic, în ordine: finalul clasei a VIII-a, Evaluarea Națională – în aceeași săptămână cu încheierea mediilor celorlalte clase, care termină apoi și ele, ca să lase loc pentru organizarea examenelor finale ale celor mari… Totul în același timp, cu aceleași resurse, cu aceiași oameni… Mi-e foarte greu să înțeleg cam în ce fel se poate gândi așa o schemă, dacă cineva urmărește calitatea în toată istoria asta. Eu nu mă văd decât… supraviețuind.