Verbul a reveni are, pe lângă sensul său cel mai cunoscut – „a veni din nou, a se întoarce”, un altul care pe mine m-a surprins. Format de la adjectivul reavăn, termenul acesta înseamnă „a deveni jilav, a se umezi”, prin urmare sinonimele sunt a jilăvi, a umezi.

Este, de fapt, un regionalism al cărui sens se poate referi la pământ şi la aer, şi a cărui nuanţă reflexivă se pare că este utilizată în sinonimie cu a se răcori, a răci, atunci când se vorbeşte despre timp („a pierde din căldura iniţială, a deveni mai rece”).

Mă gândeam cât de ciudată este accepţia aceasta a termenului, plecând de la ideea că – de nenumărate ori, cred – am folosit sintagma vremea şi-a revenit cu sensul de „s-a îmbunătăţit”, fără să am habar că mai există şi un alt mod de a forma reflexivul, care înseamnă exact invers.

Presupun că se spune, deci, că pământul se reveneşte după ploaie, ori poate că aerul s-a revenit din cauza ceţurilor grele. Iar la cum arată vremea în iarnă asta ciudată, vă spun cu mâna pe inimă că mie şi sufletu-mi stă să se revenească de urâtul ei. Să nu spun vorbă mare, şi zăpada-mi place cu măsură, dar parcă prea nu-i iarnă iarna asta, ci e-o ceaţă!