Verbul a răci are trei trimiteri fundamentale, toate referindu-se la scăderile de temperatură, în sisteme de referinţă diverse: fizic, medical şi emoţional. Pentru fiecare dintre acestea există antonime, în mod interesant diferenţiate prin gradul de intensitate – spunem a se încălzi, a-şi reveni ori a se înfierbânta.

De cele mai multe ori, folosim verbul atunci când ne gândim la a deveni sau a face să devină mai rece, fie că avem în vedere obiecte sau lichide, fie că ne plângem de vremea capricioasă care ne aminteşte că iarna e aproape. Iar atunci când este vorba despre timp, cuvântul este sinonim cu a (se) răcori sau cu regionalul a (se) reveni… se vede treaba că în unele locuri răcoarea e normalitatea, iar căldura excepţia de la regulă. Continuând incursiunea printre sensurile verbului, observăm că scăderile ambientale de temperatură pot avea rezultate neplăcute, motiv pentru care vorbim, folosind acelaşi lexem, despre îmbolnăvirea contractând o răceală.

Odată cu sensul acesta, ajungem însă în dimensiunea metaforică, pe care de cele mai multe ori nici nu o mai percepem ca atare… Răcitul care necesită medicamente nu-mi este deloc pe plac, însă mă încântă capacitatea acestui verb de a sugera pierderea căldurii vitale obişnuite, din cauza unei spaime sau a unei emoţii puternice, stabilind sinonimie cu a îngheţa sau a încremeni, făcând referire la senzaţia aceea ciudată şi năucitoare de răceală bruscă până în măduva oaselor. Tot la o parte a corpului făcând trimitere, avem minunata expresie a-şi răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda), care presupune vorbitul fără folos, insistenţa zadarnică, fără rezultat. Se pare că pierderea energetică este un lucru serios în mentalul popular, iar de aici până la a asocia termenul cu pierderea însufleţirii şi a interesului pentru cineva sau ceva pare a mai fi doar un pas; cuvântul devine astfel sinonim cu a deveni indiferent, a se înstrăina, a se îndepărta.

Cu orice sens am folosi verbul acesta însă, în mod evident cea mai reuşită expresie prin care pătrunde în limbă, subliniind o inedită formă de regret exprimat, este celebra replică din teatrul caragialian – „Îmi pare rău că ne-am răcit împreună”… Şi încă o sumă de delicateţuri.