Verbul a iradia vine din latinescul irradiare pe filieră franceză (irradier) și se referă, în primul rând, la „a trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc. dintr-un punct central în toate părțile”. Vechiul Dicționar ortografic trimitea la a radia, iar unul dintre sensurile de bază are în vedere, într-adevăr, radiațiile, însemnând „a cădea pe suprafața unui corp, a expune unei radiații”.

Este, deci mai nou, căci, tot așa, despre oameni se spune că radiază de fericire, o expresie care sugerează, cumva, felul în care devenim aidoma unor sori când atingem starea de grație, dar și felul în care contagiem toate în jur, dăruind cald, lumină și veselie celor de lângă noi. Sinonimele sunt a emite, a (se) împrăștia, a (se) propaga, a (se) răspândi, dar și preafrumosul a răza – care a fost o surpriză grozavă, căci nu știam de existența lui.

În domeniul medical, se folosește expresia durerea iradiază, având în vedere felul în care se răspândește „o excitație sau o inhibiție de la un centru nervos la altul, difuziunea unui impuls nervos de la o zonă la alta”. Adică – în cei mai non-medicali termeni cu putință – felul în care pare că te doare oriunde și orice, dar nu exact organul care generează afecțiunea.

Găsesc fascinantă această abilitate a corpului uman de a masca, într-un fel, punctul nevralgic, de parcă ar vrea să-și ascundă vulnerabilitățile. Lucrul acesta vorbește, pe de o parte, de legătura absolut indestructibilă dintre diversele părți ale organismului nostru, căci acesta funcționează într-o profundă corespondență a tuturor segmentelor sale.

Și tot astfel, aparenta dezordine în manifestarea simptomelor scoate la suprafață nevoia noastră de doctori. Care știu să citească semnele codate pe care le transmit durerile noastre, care pricep încotro iradiază, ce iradiază și de ce iradiază. Ei știu să localizeze, să identifice și să trateze. Se prind în jocul de-a v-ați ascunselea al durerii și scot la suprafață adevăratele cauze. Și reușesc să învingă durerea. Și ce sentiment grozav e să învingi durerea!