De la școală știm că „at” nu se poate folosi după verbe de mișcare; „to come at„, în această schemă pur pedagogică, ar fi o greșeală vădită și perfect sancționabilă.
Și totuși lucrurile nu sunt atât de simple. Se poate folosi „at” după verbe de mișcare, cum ar fi „to come”, însă, atunci când întâlnim această combinație, sensul întregii construcții se schimbă radical.
Dacă „to come to…” înseamnă „a veni la…”, „to come at…” înseamnă „a se da la…” (cu sensul de „a ataca”).
Verbul a ospăta vine din latinescul hospitare, are două variante fonetice cunoscute – a ospita și a ospeta – și două sensuri principale. Unul dintre acestea este dat de dicționare ca fiind cel actual (de care ne vom și ocupa astăzi), pe când cel de-al doilea apare ca învechit și popular – a mânca, iar prin extindere de sens – a petrece, a benchetui, a chefui, a prăznui.
Primul sens însă – cum spuneam, folosit azi – se referă la „a primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură (din belșug)” ori, pur și simplu, „a da de mâncare”, sinonim cu a trata, a cinsti, a omeni, a servi, a tratarisi. Continuare »
