Biblioteca “Cunningham Memorial” a Universităţii Statului Indiana şi-a adăugat un dicţionar rar la valoroasa sa Colecţie Cordell. Unul dintre primele exemplare cunoscute ale dicţionarului german-latin „Vocabularius incipiens teutonicum ante latinum” a fost publicat în 1495 de Johann Gruninger. Micul in-quarto şi-a păstrat legătura originală şi are doar câteva pete.
Dicţionarul are 382 de pagini care nu au fost numerotate de la tiparniţă, ci de mână, cu cerneală, posibil de unul dintre deţinătorii săi. Dicţionarul incunabul – termen care face referire la o carte tipărită înainte de 1501 în Europa – este legat într-o piele de porc de către călugării augustini de la mânăstirea Sf. Michaels din Ulm. Paginile de gardă sunt albe ca zăpada, iar manuscrisul este în cerneală şi cu rubrici, atât de intacte de parcă ar fi create în vremurile noastre, menţionează David Vancil, curator emerit al Colecţiei Cordell. Continuare »
Verbul a (se) însura indică – numai din punctul de vedere al bărbaţilor – mariajul (se foloseşte, ca urmare, doar pentru bărbaţi) şi înseamnă „a (se) uni prin căsătorie (ori a face să se căsătorească) cu o persoană de sex femeiesc”, fiind echivalent cu a (se) căsători sau cu a (se) desholtei, putând fi folosit metaforic cu sensul de a (se) împreuna.
Verbul mai are, se pare, un sens, care se referă la „a repara încălţămintea, a pune căpute”, sinonim al lui a pingeli, a tălpui, a căputa, a încăputa. Evident, cele două accepţii pornesc din rădăcini etimologice diferite, acesta din urmă derivând, probabil, din latinescul *(in)solare, de la solum „talpă, sol, pământ” sau din sola „căpută”, cu prefixul în-. Continuare »
