! jartieră se desparte jar-ti-e-ră, este substantiv feminin cu genitiv-dativul jartierei şi pluralul jartiere (termenul jaretieră, care apărea folosit alternativ, nu mai este menţionat)
! jazz este un anglicism pentru a cărui pronunţie se recomandă formele gez/ğaz; este substantiv neutru şi se articulează jazzul. Alături de acesta, este înregistrat un alt anglicism, !jazzband, substantiv neutru care se pronunţă gezbend/ğazband, se desparte jazz-band şi formează pluralul jazzbanduri. Acestora li se adaugă compusul *jazz-rock, pronunţat gezroc/ğazroc, substantiv neutru care se articulează jazz-rockul.
* jeans/jeanşi are două forme grafice acceptate, dar pentru amândouă citirea grupului jea se face conform originalului din engleză – gi; substantivul masculin are exclusiv formă de plural
! jenă este substantiv feminin cu genitiv-dativul jenei şi pluralul jene
! jiana este numelui unui dans (popular românesc răspândit în jurul Sibiului şi în nordul Olteniei); substantivul feminin se desparte ji-a-na, forma neaccentuată fiind jiană, iar forma de genitiv-dativ fiind jienei. Substantivul !jianca este o formă paralelă, cu forma neaccentuată jiancă şi genitiv-dativul jiencei (ji-en-cei). Există, de asemenea, şi dansul !jianul (ji-a-nul), substantiv masculin cu forma nearticulată jian.
How many paltry foolish painted Things,
That now in coaches trouble every street,
Shall be forgotten (whom no Poet sings)
Ere they be well wrapped in their winding sheet!
Where I, to thee Eternity shall give!
When nothing else remaineth of these days.
And Queens hereafter shall be glad to live
Upon the alms of thy superfluous praise.
Virgins and matrons, reading these my rhymes,
Shall be so much delighted with thy Story,
That they shall grieve they lived not in these Times,
To have seen Thee, their sex’s only glory!
So shalt thou fly above the vulgar throng,
Still to survive in my immortal Song.
O, câte chipuri care râd prosteşte,
Zorzoane, fleacuri, mişunând pe stradă,
Ce pana de poet le ocoleşte,
Vor face parte din a morţii pradă!
Ci eu în dar ţi-aduc eternitate;
Când praful lin s-o cerne pe-aste zile,
Când doamne şi prinţese în palate
De versul tău s-or bucura, umile,
Fecioare sau bătrâne s-or uimi
De frumuseţea ce-a putut să nască
Iubirea noastră. Mult se vor mâhni
Că n-au trăit atunci, să te cunoască.
Astfel urca-vei peste cei de rând
Şi vei trăi în veşnicul meu cânt.
