În 1828, când Noah Webster a încheiat lucrul la primul dicţionar american, a sperat că acesta va uni tânăra republică din punct de vedere cultural şi politic. Dicţionarele au promis să educe mai departe pe cei ignoranţi şi să-i cultive pe cei necultivaţi.
În 1934 a fost publicat a doua ediţie a dicţionarului Webster, un dicţionar universal care ştia totul: regulile jocului de bridge, toate numele din Biblie şi din piesele lui Shakespeare, evenimente istorice importante, dar şi dacă e indicat să spui “It’s me” în loc de “It is I”, ca şi indicaţii de pronunţie. Continuare »
Verbul a (se) răni provine din limba slavă, la fel ca şi substantivul rană – „ruptură internă sau exterioară a ţesutului unei fiinţe vii, sub acţiunea unui agent distrugător”, sinonim cu bubă, leziune, plagă, traumă, vătămătură. Spre deosebire de verb, acesta din urmă intră în componenţa unor expresii destul de des utilizate: bun de pus la rană („om foarte bun”), a pune sare pe rană („a stârni, a agrava lucrurile”), a pune degetul pe rană („a găsi sau a indica pricina, a dezvălui cauza unei situaţii, a prezenta situaţia fără menajamente”).
Acţiunea corespunzătoare se explică prin „a(-şi) face o rană, a (se) vătăma printr-o rană”. Interesant este faptul că sinonimele care se referă la acest sens aparţin unor zone semantice mai rar folosite: livrescul a (se) leza ori a (se) vulnera, popularul a (se) vătăma, regionalele a (se) săgni, a (se) prizări şi învechitul a (se) plăgui. Celelalte, mai des utilizate, au în vedere sensul figurat al termenului, pentru că rana poate fi şi morală, o suferinţă sau un chin sufletesc: a durea, a insulta, a îndurera, a (se) întrista, a jigni, a mâhni, a ofensa, a ultragia. Continuare »
