Verbul a gunoi a fost o completă şi plăcută surpriză pentru mine. Are – bineînţeles – legătură cu gunoiul, de chiar toate felurile. În sens propriu, înseamnă „a îngrăşa pământul cu gunoi de grajd”, dar se poate referi şi la obiceiul înaripatelor de „a-şi depune excrementele (murdărind ceva)”. Are deci atât semnificaţie pozitivă – când se referă la o activitate umană realizată cu un scop precis, cât şi negativă – atunci când natura îşi vede de treburile ei, iar omul are de suferit. Am găsit vreo două expresii reuşite: a (nu) scoate gunoiul din casă care înseamnă „a (nu) vorbi în prezenţa unor persoane străine despre lucruri compromiţătoare din familie sau din grup”, ori a-i sta cuiva ca gunoiul în ochi – „a supăra, deranja pe cineva”. Continuare »
Couples who have lived together a long time have their own way of communicating. A woman overheard her aunt and uncle one day: „What are you looking for in that closet?” she asked.
* deserviciu apare ca substantiv neutru cu pluralul deservicii(le)
! a se desesiza trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se desesizează; mi s-a părut cam fără noimă la prima vedere, dar se referă la acţiunea autorităţilor de „a se declara incompatibile pentru cercetarea şi soluţionarea unui litigiu”. Ei, aş!
* desfăşurător este substantiv neutru cu pluralul desfăşurătoare
! a desfăta scapă de formele duble pe care le accepta anterior; folosim pentru indicativ prezent eu desfăt, tu desfeţi, el desfată, iar pentru conjunctiv el să desfete
* a desfia este menţionat ca verb nou, cu indicativul prezent el desfiază, noi desfiem (des-fi-em), conjunctivul el să desfieze şi gerunziul desfiind (des-fi-ind); înseamnă – previzibil – „a anula o înfiere”
