a dezamăgi
Pentru verbul a dezamăgi am găsit câteva explicaţii, iar cu una dintre ele nu prea sunt de acord. Spune că acest cuvânt se referă la „a face pe cineva să-şi piardă iluziile”, ceea ce presupune cumva că nu pot fi dezamăgiţi decât pe cei visători, care trăiesc exclusiv într-o lume iluzorie. Ceea ce, ştim foarte bine, nu e adevărat: nimeni nu e scutit de dezamăgiri. Sinonimul a deziluziona îmi pare mai aproape de esenţă, alături de a „a cădea / a ajunge în starea de deziluzie”… Îmi păstrez însă rezervele, şi le accept complet şi cu inima deschisă doar pe a decepţiona şi pe a dezumfla (familiar). Explicaţiile vorbesc la un moment dat despre „pierderea speranţei”. E adevărat, există şi dezamăgiri cumplite, dar cred că speranţa e un lucru ce nu se pierde chiar cu una, cu două.
Continuare »
