Verbul a (se) exclude vine din limba latină – excludere, ajuns la noi în etapa aceea de relatinizare, de redescoperire a moștenirii latine în limba română. Este un verb de conjugarea a III-a (cu infinitivul terminat în –e), a cărui valoare tranzitivă înseamnă „a da afară, a nu admite”, fiind sinonim cu a elimina, a excepta, a îndepărta, a înlătura, a scoate.

Sensul reflexiv face referire la o acțiune reciprocă dintre două elemente de „a se respinge ca fiind incompatibile, contrare, nepotrivite”. Cel mai evident antonim este a include, în timp ce ultimul sens poate reprezenta, în sens larg, o antonimie cu a accepta (venit din franceză, fiind și el un latinism, la bază).

Continuare »

Verbul a elimina vine dintr-un franțuzesc éliminer (cu rădăcini în mai vechiul latinesc eliminare) și are, între sinonime, pe a îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un tot, dintr-un ansamblu). Într-o accepție specială, se referă la „a da pe un elev afară din școală” ori a da un sportiv afară de pe teren. Un al treilea sens se referă la ieșirea substanțelor toxice din corpul uman – „a îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației), echivalent cu a expira.

Termenul se poate referi la substanțe, materii, alternative etc. – „a îndepărta printr-o selecție, a face să nu mai existe; a da afară, a nu admite”. Dicționarele de sinonime sunt mai darnice și înscriu foarte mulți termen în relație sinonimică: a anula, a curăța, a depărta, a evacua, a expulza, a lichida, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia. Dintre antonime, apare a primi, l-aș mai pune și pe a accepta.

Continuare »

Verbul a edita a ajuns la noi din limba franceză și are două sensuri de bază. Se referă, mai întâi de toate, la „a efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații” (atunci când subiectul este o editură sau o persoană). De asemenea, termenul poate avea ca subiect un om de știință sau un colectiv științific, situație în care este echivalent cu „a stabili, pe baza unei cercetări amănunțite un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere, a unor documente”.

Astfel, sinonimele cele mai des utilizate par să fie a publica și a tipări (dar și a imprima, a scoate, chiar a scrie), avându-se în vedere și punerea în vânzare a lucrării, fie că este vorba despre o carte, o revistă, o broșură, un articol, o emisiune poștală, un disc, gravuri, muzică etc. De asemenea, una dintre condițiile esențiale ale activității editoriale pare a fi competența, fără de care calitatea publicației poate lăsa de dorit. Un sens mai nou al termenului se utilizează în informatică – „a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator”.

Continuare »

Verbul a (se) salva vine din latină și din italianul salvare, și înseamnă „a scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură; a scoate (pe cineva sau ceva) dintr-o situație complicată”, putându-se referi atât la ființe, cât și la obiecte. Sinonimele nu sunt extrem de numeroase, dar prezența lor nuanțează în mod interesant valorile semantice ale termenului: a elibera, a mântui, a scăpa, a scoate.

Cele mai cunoscute expresii sunt a salva situația („a reuși să îndrepte o situație neplăcută, grea, precară; a face față unei situații”) și a salva aparențele („a da unui lucru sau unei situații o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit”). Foarte des utilizat este substantivul provenit din infinitivul lung – salvare, care s-a reificat în timp, denumind vehiculul care sosește pentru a salva vieți.

Continuare »

Verbul a (se) dezbrăca se referă, în dicţionare şi în general, la oameni. Are un sens propriu, care trimite la acţiunea de „a(-şi) scoate hainele de pe corp, a (se) lăsa fără îmbrăcăminte”. Aşa privind lucrurile, sinonimele pot fi – în funcţie de context – a scoate, a trage, a lepăda, a (se) despuia, a (se) dezgoli. Dicţionarele mai indică un învechit – a (se) dezveşti, un regionalism – a (se) târşi, ori familiarul a (se) dezechipa. Verbul are, de asemenea, un sens figurat, făcând referire la „a lipsi complet pe cineva de avere, de tot ce are”, moment în care devine sinonim cu a jefui, a prăda, a despuia (tot cu sens figurat).

Continuare »