Verbul a îngădui are un prim sens tranzitiv, care înseamnă „a da voie; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa”, fiind sinonim, în acest caz, cu a admite, a încuviința, a lăsa, a permite, a tolera. Reflexivul reciproc se folosește în limbajul popular, fiind echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a se avea bine, a trăi în armonie”, în timp ce o altă accepție populară a termenului presupune „a avea răbdare, a da răgaz, a lăsa pe altă dată”, adică a aștepta sau a amâna, a păsui. Ca regionalism, este utilizat ca echivalent al lui a întârzia, a zăbovi.

Are, de asemenea, și valori care presupun o conștientizare voită a unei realități – un reflexiv construit cu dativul subiectului („a-și da voie în mod conștient, a-și asuma dreptul”) și un intranzitiv („a-și reține dorința de a face ceva”). O serie de termeni echivalenți, care funcționează în registrul arhaic ori regional, îi dau o savoare deosebită: a aprobălui, a întemeia, a obicni, a ogodi, a se pleca, a pozvoli, a se prinde, a pristăni, a volnici.

Tot astfel, mai are, pe lângă cele menționate, extrem de multe alte sinonime, în funcție de context: a absolvi, a accepta, a aproba, a autoriza, a concede, a concepe, a consimți, a cuteza, a da, a diminua, a domoli, a ierta, a împăca, a încuviința, a îndrăzni, a îndreptăți, a îndritui, a se îndupleca, a îndura, a înghiți, a înțelege, a se învoi, a justifica, a prilejui, a primi, a răbda, a scuti, a slăbi, a suferi, a suporta. Și lista ar putea continua…

Continuare »

Verbul a (se) îngădui vine din limba maghiara (engedni) şi înseamnă „a da voie, a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să; a admite în mod conştient şI tacit”. În registrul popular, reflexiv reciproc este echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie”, iar nuanța tranzitivă sau intranzitivă înseamnă „a avea răbdare, a da răgaz; a lăsa pe altădată”.

Sinonimele sunt foarte numeroase: a admite, a aproba, a accepta, a consimți, a aştepta, a amâna, a diminua, a domoli, a slăbi, a întârzia, a păsui, a zăbovi, a concepe, a absolvi, a ierta, a se îndupleca, a scuti, a împăca, a încuviința, a înțelege, a îndreptăți, a înghiți, a îndura, a lăsa, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera etc.

Continuare »

Verbul a achita este un neologism venit din limba franceză – acquitter, care are atât valoarea tranzitivă, cât și reflexivă. Primul sens consemnat de dicționare se referă la „a declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată; a scoate din culpă”, sinonim cu a absolvi sau cu învechitul a slobozi.

Cea de-a doua semnificație înseamnă „a (-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală”, una dintre expresiile cel mai des folosite fiind a se achita de ceva (adică „a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfârșit o sarcină”). Sinonimele sunt foarte interesante, relația de echivalență stabilindu-se mai ales în registrul figurat, unele fiind surprinzător de apropiate. Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc. se utilizează a plăti, a onora, a exoflisi (grecesc), chiar a lichida, iar argotic (sau familiar), termenul poate semnifica a asasina, a omorî, a ucide, a suprima.

Continuare »

Verbul a absolvi are două sensuri de bază, intrate în limbă în momente diferite. Unul dintre acestea are în vedere fie domeniul juridic – „a scuti pe cineva de pedeapsă, a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată”, fie pe cel religios – „a elibera de păcate”, situaţii în care este sinonim cu a cruţa, a ierta, a milui, a pardona, a slobozi.

Cel de-al doilea sens face referire la „a termina cu bine un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ”, fiind sinonim cu a isprăvi, a sfârşi, a termina. De obicei, termenul se foloseşte legat de finalul liceului, al unei şcoli/facultăţi ori chiar al studiilor cu desăvârşire. În dicţionarele vechi existau diferenţe între unele forme ale celor două sensuri, pe care noul DOOM nu le mai precizează.

Continuare »

Sensul verbului a ierta presupune scutirea cuiva de o pedeapsă, trecerea unei vini cu vederea, dispensarea cuiva de o obligaţie, eliberarea de o acuzaţie, şi alte câteva lucruri asemănătoare. În mai toate locurile unde se explică vorbe, a ierta este sinonim cu a scuza. Nu şi-n capul meu… Diferenţa – mi se pare mie fundamentală şi de netăgăduit – se referă la gravitatea greşelii. Este foarte interesantă etimologia, pentru că termenul vine din latinescul libertare, care înseamnă „a cruţa”, un cuvânt foarte serios, care are implicaţii semantice profunde ce se referă la salvarea celui în culpă. De aici provine, probabil, sensul pe care îl are cuvântul atunci când este utilizat în sfera bisericească, stabilind sinonimie cu a absolvi şi a dezlega – de păcate.

Continuare »