Rezultate

15 apr.

a cheltui

Verbul a cheltui vine din maghiară – költeni și are două sensuri principale. Primul se referă la „a da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.” și poate fi folosit și cu valoare peiorativă – „a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc.”. Cel de-al doilea are o accepție mai generală (și figurată) – „a consuma, a folosi energie, timp etc.”, pentru că – nu-i așa? – banul nu e singura valoare pe care o apreciem.

Există situații în care verbul stabilește sinonimii puțin în afara acestor două utilizări de bază, referindu-se la situații ce implică obligativitatea, necesitatea, nu în mod obligatoriu cheltuiala fără temei: a cumpăra, a plăti, a consuma, a petrece (timpul, viața), a întrebuința, a folosi, a desface, a plasa, a vinde. Nuanța reflexivă este un franțuzism utilizat despre oameni – „a-și consuma, a-și risipi forțele intelectuale sau fizice”.

Dintre verbele echivalente mai… plastice (ori expresive), putem aminti: a arunca, a azvârli, a împrăștia, a prăpădi, a zvârli, livrescul a prodiga, precum și o serie de regionalisme și arhaisme – a prăda, a mătrăși, a părădui, a spesa, a rășchira, a afierosi, dar și pe cele figurate – a înghiți, a mânca, a păpa, a toca (care subliniază lăcomia). Antonimele sunt, în mod evident, a economisi și a strânge.

Continuare »

27 feb.

„On the Way to Kew” de William Ernest Henley

On the way to Kew,
By the river old and gray,
Where in the Long Ago,
We laughed and loitered so,
I met a ghost to-day,
A ghost that told of you –
A ghost of old replies
And sweet, inscrutable eyes
Coming up from Richmond
As you used to do.
Pe drumul spre Kew,
Pe malul bătrânului râu cenuşiu
Pe unde-n Demultul Demult
Hoinăream şi râdeam amândoi,
Astăzi o umbră am întâlnit,
Şi-am stat s-o ascult,
O umbră care de tine spunea,
Dându-mi în şoaptă răspuns,
Cu ochi dulci, de nepătruns
Care din Richmond venea către Kew,
Aşa cum veneai altădată şi tu.
By the river old and gray,
The enchanted Long Ago
Murmured and smiled anew.
On the way to Kew,
March had the laugh of May,
The bare boughs looked aglow,
And old immortal words
Sang in my breast like birds,
Coming up from Richmond
As I used with you.
Pe malul bătrânului râu cenuşiu,
Demultul Demult cel de vrajă
Murmura şi zâmbea iaraşă zglobiuu,
Pe drumul spre Kew,
Martie-avea râsul lui Mai,
Flori vii izbucneau pe golaşe tulpine,
Şi toate cuvintele nemuritoare
Păsări în pieptu-mi erau, cântătoare,
Cum veneam dinspre Richmond
Ca pe vremuri cu tine.
With the life of Long Ago
Lived my thought of you.
By the river old and gray
Flowing his appointed way
As I watched I knew
What is good to know –
Not in vain, not in vain,
Shall I look for you again
Coming up from Richmond
On the way to Kew.
Cu zilele din Demultul Demult
S-a hrănit gândul meu despre tine.
Pe malul bătrânului râu cenuşiu
Ce curge pe-acelaşi făgaş cunoscut,
Aşa cum priveam, am ştiut
Ce-mi face atâta de bine să ştiu:
Nu-n zadar, nu-n zadar
Căutate-voi iarăşi şi iar,
Venind dinspre Richmond
Pe drumul spre Kew.
William Ernest Henley traducere de Dan Duţescu

21 nov.

„The Lighthouse” de Wilfrid Gibson

Just as my watch was done the fog had lifted,
And we could see the flashing of our light,
And see once more the reef beyond the Head
Over which six days and nights the mist had drifted,
Until it seemed all time to mist had drifted
And day and night were but one blind white night.
Când am ieșit din schimb, plecase ceața;
Lumina farului, din când în când,
Descoperea și stânca de la Cap
Deasupra cărei șase nopți și zile;
Părea că însăși Timpul devenise
O nesfârșită beznă albă, oarbă.


Continuare »

12 sept.

„The Path” de Edward Thomas

Running along a bank, a parapet
That saves from the precipitous wood below
The level road, there is a path. It serves
Children for looking down the long smooth steep,
Between the legs of beech and yew, to where
A fallen tree checks the sight: while men and women
Content themselves with the road and what they see
Over the bank, and what the children tell.
The path, winding like silver, trickles on,
Bordered and even invaded by thinnest moss
That tries to cover roots and crumbling chalk
With gold, olive, and emerald, but in vain.
The children wear it. They have flattened the bank
On top, and silvered it between the moss
With the current of their feet, year after year.
But the road is houseless, and leads not to school.
To see a child is rare there, and the eye
Has but the road, the wood that overhangs
And underyawns it, and the path that looks
As if it led on to some legendary
Or fancied place where men have wished to go
And stay; till, sudden, it ends where the wood ends.
De-a-lungul unui mal – un parapet
Ce cruță drumul de pădurea deasă –
Se-ntinde o cărare. De aici,
Copii privesc în josul coastei line
Pe după ulmi și tise, până dau
De pomul prăvălit; bărbați, femei
Se mulțumesc cu cât văd peste mal,
Cu drumul și cu ce le spun copiii.
Cărarea, cum e firul de beteală,
Cotește străjuită de mușchi crud
Ce vrea s-acopere bușteni și steiuri
Cu aur și smarald. Dar e-n zadar.
Copiii îl tocesc. Bătut e malul
Și mușchiul, an de an, se argintează
Sub pașii copilașilor grăbiți.
Nu, drumul n-are case, n-are școală,
Arar mai vezi pe-aici vreun prichindel.
În față, drumul, sihla prăvălită
Și tot ce-i dedesubt; cărarea pare
Că duce spre o țară de legendă,
Sau undeva unde ai vrea s-ajungi
Și să rămâi; dar ea sfârșește-acolo
Unde sfârșește și pădurea verde.
Edward Thomas traducere de Veronica Focșăneanu

20 aug.

a (se) speria

Verbul a (se) speria are origine incertă, cea mai probabilă variantă fiind un latinesc derivat din pavor („stare de groază, provocată de imagini terifiante, în timpul somnului”). Primul sens se referă la „a (se) umple de frică, de spaimă”, fiind sinonim cu a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. Valoarea tranzitivă înseamnă „a face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă”, iar prin restrângere de sens, are în vedere acțiunea de „a stârni un animal din culcuș”.

Sunt destul de numeroase expresiile în care apare: se sperie și de umbra lui se spune despre o ființă foarte fricoasă, a-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul înseamnă a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi. Tot astfel, a speria lupul cu pielea oii presupune a încerca zadarnic să intimidezi pe cineva. În afară de acestea, termenul are și o conotație pozitivă, folosită mai ales în registrul familiar, similară cu a fi surprins sau a uimi, a ului (prin splendoare, frumusețe, calități), de unde locuțiunea de speriat (ieșit din comun, uimitor; extraordinar).

Continuare »

09 apr.

a (se) îngădui

Verbul a (se) îngădui vine din limba maghiara (engedni) şi înseamnă „a da voie, a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să; a admite în mod conştient şI tacit”. În registrul popular, reflexiv reciproc este echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie”, iar nuanța tranzitivă sau intranzitivă înseamnă „a avea răbdare, a da răgaz; a lăsa pe altădată”.

Sinonimele sunt foarte numeroase: a admite, a aproba, a accepta, a consimți, a aştepta, a amâna, a diminua, a domoli, a slăbi, a întârzia, a păsui, a zăbovi, a concepe, a absolvi, a ierta, a se îndupleca, a scuti, a împăca, a încuviința, a înțelege, a îndreptăți, a înghiți, a îndura, a lăsa, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera etc.

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro