Verbul a cheltui vine din maghiară – költeni și are două sensuri principale. Primul se referă la „a da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.” și poate fi folosit și cu valoare peiorativă – „a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc.”. Cel de-al doilea are o accepție mai generală (și figurată) – „a consuma, a folosi energie, timp etc.”, pentru că – nu-i așa? – banul nu e singura valoare pe care o apreciem.

Există situații în care verbul stabilește sinonimii puțin în afara acestor două utilizări de bază, referindu-se la situații ce implică obligativitatea, necesitatea, nu în mod obligatoriu cheltuiala fără temei: a cumpăra, a plăti, a consuma, a petrece (timpul, viața), a întrebuința, a folosi, a desface, a plasa, a vinde. Nuanța reflexivă este un franțuzism utilizat despre oameni – „a-și consuma, a-și risipi forțele intelectuale sau fizice”.

Dintre verbele echivalente mai… plastice (ori expresive), putem aminti: a arunca, a azvârli, a împrăștia, a prăpădi, a zvârli, livrescul a prodiga, precum și o serie de regionalisme și arhaisme – a prăda, a mătrăși, a părădui, a spesa, a rășchira, a afierosi, dar și pe cele figurate – a înghiți, a mânca, a păpa, a toca (care subliniază lăcomia). Antonimele sunt, în mod evident, a economisi și a strânge.

Mie verbul acesta îmi place grozav, pentru că îmi stă în fire: sunt o cheltuitoare. Muncesc mult și nu sunt, în mod necesar, necugetată, dar îmi plac momentele în care îmi permit lucruri pe care altădată nu aș fi avut posibilitatea să mi le iau. Evident, sunt conștientă că toate acestea sunt mofturi și că pot foarte bine trăi fără ele, dar bucuria de a mi le îngădui e reală și mă definește.

Așa cum îmi cumpăram în adolescență, imediat după Revoluție, cărți, acum cheltuiesc nemăsurat pe călătorii. Mă plimb mult și nu-mi fac decât rareori planuri înainte: de obicei, accept orice se ivește și nu spun niciodată „nu” (am zis, de câteva ori, iar regretele au fost amare).

Sunt tot așa darnică atunci când oamenii pe care îi cunosc au nevoie de bani. Și uit că i-am dat, pentru că am descoperit, cu surprindere, că banii găsesc o cale să revină la tine, dacă deciziile tale o cer. Nu știu dacă sunt doar norocoasă sau am descoperit vreun secret aparte, dar deocamdată, totul merge strună. Vremea se cheltuie, dar niciodată în zadar.