Un bănuţ sau un zâmbet
Probabil ambele
I took my oath I would inquire, Without affection, hate, or wrath, Into the death of Ada Wright – So help me God! I took that oath. |
“Jur fără patimă sau ură Să aflu adevăr curat Asupra morții Adei Wright – Ajută Doamne!” Așa-am jurat. |
When I went out to see the corpse, The four months’ babe that died so young, I judged it was seven pounds in weight, And little more than one foot long. |
Ducându-mă să văd cadavrul – Un prunc ce a pierit de mic – Am zis că are patru kile, Și-i doar mai lung ca un pisic. |
One eye, that had a yellow lid, Was shut – so was the mouth, that smiled; The left eye open, shining bright – It seemed a knowing little child. |
Închisă-i era gura-n zâmbet Închis și galben ochiul drept; Cel stâng deschis, strălucitor: Copila îmi zâmbea-nțelept, |
For as I looked at that one eye, It seemed to laugh, and say with glee: ‘What caused me death you’ll never know – Perhaps my mother murdered me.’ |
Căci ochiul ce-l priveam părea Să spună cesel ca prin vis: “De ce-am murit nu vei afla – Mămica, poate, m-a ucis”. |
When I went into court again, To hear the mother’s evidence – It was a love-child, she explained. And smiled, for our intelligence. |
Întors curând la tribunal, Ascult a mamei mărturie: “Copil din flori e”, ne explică, Zâmbind cu înțeles, nurlie. |
‘Now, Gentlemen of the Jury, said The coroner – ‘this woman’s child By misadventure met its death.’ ‘Aye, aye,’ said we. The mother smiled. |
“Jurați, ne spune procurorul, Copila tinerei femei A decedat din întâmplare.” “Da”, zicem. Râd și ochii ei. |
And I could see that child’s one eye Which seemed to laugh, and say with glee: ‘What caused my death you’ll never know – Perhaps my mother murdered me.’ |
Dar ochiul pruncii îl vedem Că-mi râde vesel ca prin vis: “De ce-am murit nu vei afla – Mămica, poate, m-a ucis.” |
W. H. Davies | traducere de Andrei Bantaș |
I painted her a gushing thing, With years about a score; I little thought to find they were At least a dozen more; My fancy gave her eyes of blue, A curly auburn head: I came to find the blue a green, The auburn turned to red. |
Doream vreo douăzeci de ani Portretul ei s-arate, Dar arăta mai mulţi de-atât Şi încă jumătate; Închipuisem ochi albaştri Şi părul blond, buclat, Dar verde a ieşit albastrul Şi blondul, vai, roşcat. |
She boxed my ears this morning, They tingled very much; I own that I could wish her A somewhat lighter touch; And if you ask me how Her charms might be improved, I would not have them added to, But just a few removed! |
Obraji şi buze le-am vopsit Cu-a flăcărilor pară, Nebănuind că şi pe nas Roşeaţa o s-apară. Visasem linii moi, un zâmbet De graţie calină, Dar n-am văzut decât un rânjet Şi straturi de slănină. |
She has the bear’s ethereal grace, The bland hyena’s laugh, The footstep of the elephant, The neck of a giraffe; I love her still, believe me, Though my heart its passion hides; „She’s all my fancy painted her,’ But oh! how much besides! |
Ea are graţia ursoaicei Şi râsul de hienă, Un pas cam ca de elefant Şi-un gât ca de balenă. Dar o iubesc şi nu-s în stare Din inima-mi s-o scot; Ea-i tot ce-am zugrăvit cu gândul Şi încă nu e tot. |
Lewis Carroll | traducere de Leon Leviţchi |
Verbul a (se) binedispune face parte dintre cele cu explicații simple și la obiect, fără prea multe complicații lingvistice. Este obținut prin compunere, din adverbul bine și verbul a dispune, însemnând „a face să se simtă sau a se simți bine”. Previzibil, concis, eficient.
Pe cât de simplu pare sensul, pe atât de complexă este operațiunea pe care o presupune, pentru că rețeta magică nu este aceeași pentru toți oamenii. Reacționăm diferit la stimuli, starea de bine este – inevitabil – una personală, irepetabilă și, deși arătăm la fel cu oricare alt seamăn al nostru, binedispus și el, mecanismul interior al acestei stări îmi pare mie destul de diferit. Și nu doar atât… dar cred că nici stările noastre de bună dispoziție nu au aceleași cauze și aceleași forme.
Continuare »
I bring fresh showers for the thirsting flowers, From the seas and the streams; I bear light shade for the leaves when laid In their noonday dreams. From my wings are shaken the dews that waken The sweet buds every one, When rocked to rest on their mother’s breast, As she dances about the sun. I wield the flail of the lashing hail, And whiten the green plains under, And then again I dissolve it in rain, And laugh as I pass in thunder. |
Eu aduc stropi reci de ploaie de pe mări şi din pâraie Florile ce-nsetoşează; Eu adun umbrarul des pentru frunzele ce-şi ţes Vis de ploaie la amiază. De pe vălul meu ceresc spulber roua să trezesc, Rând pe rând, boboci de floare Când, la sânu-i, maica lor stă să-i legene uşor În rotirea ei sub soare. Cu-mblăciul meu vânjos eu zvârl grindina în jos Şi-nălbesc câmpia verde Şi când aspra ei bătaie se preschimbă iar în ploaie, Râsu-n tunet mi se pierde. |
Nu ştiu dacă ai observat, dar verbul „a milita” are aceeaşi rădăcină ca substantivul „militar” şi toate neamurile lui războinice.
Nu-i o coincidenţă. Vin pe filiera franceză de la latinescul „militare”, care însemna „a lupta”. Dar nu orice luptă, ci cea cu arma în mână, pe viaţă şi pe moarte, cum fac soldaţii în războaie.
Aşadar, etimologic vorbind, „a milita” înseamnă „a lupta” – chiar şi cu vărsare de sânge. Desigur, limba nu evoluează atât de logic; în timp, „a milita” a căpătat o altă coloratură. Dar totuşi, cunoscând etimologia, să nu-mi spui că nu te va încerca un zâmbet ironic când vei auzi exprimări precum „militez împotriva războiului” sau „militez pentru pace”.
© 2024 blog.ro-en.ro