Rezultate

« Previous Entries
11 ian.

„Prometheus” de George Gordon Byron

Titan! to whose immortal eyes
The sufferings of mortality,
Seen in their sad reality,
Were not as things that gods despise;
What was thy pity’s recompense?
A silent suffering, and intense;
The rock, the vulture, and the chain,
All that the proud can feel of pain,
The agony they do not show,
The suffocating sense of woe,
Which speaks but in its loneliness,
And then is jealous lest the sky
Should have a listener, nor will sigh
Until its voice is echoless. 		Titan! Al omenirii chin,
Mereu dispreţuit de zei,
În ochii-ţi, veşnice scântei,
S-a oglindit întreg, hain.
Ţi-a fost răsplată suferinţa
Care ţi-a măcinat fiinţa,
Şi lanţul, vulturul, o stâncă,
Tortura crâncenă şi-adâncă
Pe care-o inimă vitează,
Doar solitudinii-o trădează,
În mândra ei însingurare, –
Dar şi atunci cu-o şoaptă mută
Ca cel de sus să nu-i audă
Suspinul stins în murmurare.


Continuare »

Publicat de in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

08 iun.

a (se) învinovăţi

Verbul a (se) învinovăţi nu are multe sensuri, însemnând „a (se) considera sau a (se) declara vinovat”. S-a format prin derivare, de la cuvântul de bază vinovat, cu prefixul în-, una dintre semnificaţiile mai vechi referindu-se tocmai la „a (se) face vinovat”. Dintre sinonime, putem menţiona a (se) acuza, a (se) învinui, iar antonimele menţionate de dicţionare sunt a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica.

Prin urmare, în aparenţă, lucrurile sunt foarte simple. Dacă n-ar fi, ar trebui să existe explicaţii mai complexe, nu? Ar trebui să existe ceva adăugiri, ceva lămuriri, ceva desluşiri. Pentru că atât de puţine cuvinte nu pot spune poveşti prea complicate… Sigur, te poţi duce câteva pagini mai departe, ca să vezi ce e vina ori vinovăţia, şi s-ar putea să te pună pe gânduri, căci clarificările sunt mai numeroase acolo. Iar în viaţa de dincolo de hârtie, istoriile sunt încă şi mai încurcate.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Ortografie
Comenteaza!     Recomanda!

19 mai

a ameninţa

Verbul a ameninţa are sensuri multe, aşa cum se cuvine unui cuvânt serios, rămas pe-aici încă de pe vremea romanilor. Înseamnă, întâi de toate, „a arăta intenţia de a face rău cuiva; a face un gest de ameninţare”, lucru pe care îl găsesc interesant, pentru că, de fapt, importanţă mai mare pare a o avea dezvăluirea propriu-zisă, nu atât intenţia – care poate rămâne neconcretizată. Scopul este acela de a intimida ori de a obţine ceva de la cel ameninţat.

Un alt sens al verbului presupune „a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva” (a paşte, a pândi, a periclita, a primejdui), fără a implica vreo intenţionalitate, chiar fără a presupune o voinţă în spatele ameninţării. Tot impersonal, termenul înseamnă „a fi gata să…, a fi pe punctul de a…”, iar mai rar se poate referi la „a anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios”.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

16 dec.

a (se) influenţa

Verbul a (se) influenţa înseamnă (în dicţionare, sec şi fără prea multe nuanţe) „a exercita o influenţă asupra unei fiinţe sau a unui lucru; a supune unei influenţe, a modifica printr-o influenţă”, fiind sinonim cu a înrâuri şi putând avea chiar sens reciproc. Privind familia lexicală a acestui cuvânt, atrage atenţia faptul că substantivul influenţă şi adjectivul influent par mult mai bogate în sensuri decât verbul corespunzător.

Acesta are, dacă îl reducem la esenţă, două accepţii – una pozitivă şi una negativă, în funcţie de efectul pe care îl suferă persoana/obiectul asupra căruia este îndreptată acţiunea. Mai mult decât atât, uneori pare decisiv factorul „voinţă” în exercitarea influenţei asupra cuiva… În sensul că, cel mai adesea, influenţăm pozitiv fără voia noastră, chiar fără să ne dăm seama; influenţa negativă are nevoie însă de intenţie şi de tenacitate.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

02 dec.

a (se) unifica

Verbul a (se) unifica este un neologism, fratele mai tânăr – şi echivalentul semantic – al lui a (se) uni. Vine din limba franceză (din unifier), primit în timpul procesului de relatinizare a limbii română, având la origine un latinesc unificare şi înseamnă, în primul rând, „a face un întreg din mai multe părţi, a realiza o unitate”.

Un alt sens al termenului se referă la „a cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar/la fel; a aduce la acelaşi numitor”. Iar dacă prima semnificaţie avea în vedere, de exemplu, unificarea provinciilor dintr-o ţară, cea de-a doua poate fi folosită, de pildă, pentru unificarea ortografiei. Există, desigur, şi o valoare generală – „a uni într-un tot întreg” obiecte răzleţe.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

05 nov.

a (se) muta

Verbul a (se) muta înseamnă, în primul rând, „a se mişca din locul în care se găseşte şi a se aşeza în alt loc” ori „a se întoarce, a schimba poziţia”. În afară de simpla deplasare, termenul se mai poate referi la schimbări importante din viaţa omului, fie „a (se) transfera dintr-un serviciu în altul, a primi numire în alt loc”, fie „a (se) strămuta, a se stabili (cu locuinţa, cu traiul) în alt loc, a-şi schimba domiciliul” ori „a schimba destinaţia”. Unul dintre cele mai utilizate sensuri are în vedere jocul de şah, însemnând „a modifica poziţia unei piese”.

Expresiile nu sunt prea numeroase, cea mai plastică referindu-se la „a-i muta cuiva fălcile sau căpriorii”, adică „a-i trage o palmă cu putere, a lovi peste obraz”. În plus, se pare că termenul avea un înţeles popular mai vechi, care era echivalent cu a înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva), cu a modifica (direcţia, cursul) şi chiar cu a transforma. De aici, s-a ajuns la expresia „a-şi muta gândul”, cu sensul de „a-şi schimba părerea, intenţiile”, deci a se răzgândi, chiar a renunţa.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro