30 oct.
Filme de închiriat
Ceva de speriat 
Rezultate
18 mart.
a ospăta
Verbul a ospăta vine din latinescul hospitare, are două variante fonetice cunoscute – a ospita și a ospeta – și două sensuri principale. Unul dintre acestea este dat de dicționare ca fiind cel actual (de care ne vom și ocupa astăzi), pe când cel de-al doilea apare ca învechit și popular – a mânca, iar prin extindere de sens – a petrece, a benchetui, a chefui, a prăznui.
Primul sens însă – cum spuneam, folosit azi – se referă la „a primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură (din belșug)” ori, pur și simplu, „a da de mâncare”, sinonim cu a trata, a cinsti, a omeni, a servi, a tratarisi.
Continuare »
21 nov.
„The Lighthouse” de Wilfrid Gibson
| Just as my watch was done the fog had lifted, And we could see the flashing of our light, And see once more the reef beyond the Head Over which six days and nights the mist had drifted, Until it seemed all time to mist had drifted And day and night were but one blind white night. |
Când am ieșit din schimb, plecase ceața; Lumina farului, din când în când, Descoperea și stânca de la Cap Deasupra cărei șase nopți și zile; Părea că însăși Timpul devenise O nesfârșită beznă albă, oarbă. |
22 aug.
„Kangaroo” de D. H. Lawrence
| Delicate mother Kangaroo Sitting up there rabbit-wise, but huge, plump-weighted, And lifting her beautiful slender face, oh! so much more gently and finely lined than a rabbit’s, or than a hare’s, Lifting her face to nibble at a round white peppermint drop which she loves, sensitive mother Kangaroo. |
Gingașa mamă cangur, Șezând ca iepuroaica, dar enormă, verticală, Și ridicându-și botul zvelt cu grație mai multă Ca iepurii de casă sau de câmp Spre-a roade-o acadea ce-i place, simțitoarea mamă cangur. |
| Her sensitive, long, pure-bred face. Her full antipodal eyes, so dark, So big and quiet and remote, having watched so many empty dawns in silent Australia. |
Un chip prelung, sensibil și pur-sânge. Ochi mari, antipodali și negri, Tăcuți și-ndepărtați fiindcă au vegheat Atâția zori pustii în Australia tăcută. |
| Her little loose hands, and drooping Victorian shoulders. And then her great weight below the waist, her vast pale belly, With a thin young yellow little paw hanging out, and straggle of a long thin ear, like ribbon, Like a funny trimming to the middle of her belly, thin little dangle of an immature paw, and one thin ear. |
Cu mâinile ei mici și strâmbe, Cu umerii căzuți în stil victorian. Apoi povara de sub mijloc, pântecul enorm cu-acea Lăbuță galbenă ieșită în afară, Urechi subțiri și lungi ca niște panglici, Hazlii podoabe pentru pântec, Ureche-ciucure și labă-franj. |
| Her belly, her big haunches And, in addition, the great muscular python-stretch of her tail. |
Un pântec mare, coapse mari Și-o coadă mare, mușchiuloasă, de piton. |
| There, she shan’t have any more peppermint drops. So she wistfully, sensitively sniffs the air, and then turns, goes off in slow sad leaps On the long flat skis of her legs, Steered and propelled by that steel-strong snake of a tail. |
I-ajung atâtea acadele mentolate. Miroase pofticios, adulmecă, se-ntoarce Și pleacă-n salturi triste și încete Peste schiurile lungi și plate, Și coada ei șerpească de oțel O-mpinge și-o cârmește. |
| Stops again, half turns, inquisitive to look back. While something stirs quickly in her belly, and a lean little face comes out, as from a window, Peaked and a bit dismayed, Only to disappear again quickly away from the sight of the world, to snuggle down in the warmth, Leaving the trail of a different paw hanging out. |
Stă iar, privește curioasă îndărăt. Iar între timp ceva zvâcnește-n pântecele ei. Ca dintr-un geam răsare-un chip firav, Cam ofilit, cam speriat, Apoi de lume se ascunde, grabnic, în culcuș, Lăsând afară-un capăt de lăbuță. |
| Still she watches with eternal, cocked wistfulness! How full her eyes are, like the full, fathomless, shining eyes of an Australian black-boy Who has been lost so many centuries on the margins of existence! She watches with insatiable wistfulness. Untold centuries of watching for something to come, For a new signal from life, in that silent lost land of the South. |
Ea stă mereu de veghe, cu ciulită grijă! I-s ochii larg deschiși, ca ochii lucitori și fără fund Ai oacheșului băiețaș australian, Pierdut de-atâtea veacuri la fruntariile vieții! În emisfera boreală, viața Dă iama prin văzduh sau lunecă sub vânt |
| Where nothing bites but insects and snakes and the sun, small life. Where no bull roared, no cow ever lowed, no stag cried, no leopard screeched, no lion coughed, no dog barked, But all was silent save for parrots occasionally, in the haunted blue bush. |
Ca mânjii nestruniți, sau cerbii pe ponor, sau iepurii cu coada retezată; Altfel, șarjează orizontul pe orizontală Ca taurii, bizonii sau mistreții. Doar șoarecii, sobolii, șobolanii, castorii și urșii Se sprijin de buricul globului cu burta Sau broaștele, sărind, vor centru-i să-l găsească. |
| Wistfully watching, with wonderful liquid eyes. And all her weight, all her blood, dropping sackwise down towards the earth’s centre, And the live little-one taking in its paw at the door of her belly. |
Dar când femela cangur, galbenă, antipodală, Stă-n capul oaselor, cine-o clintește? E ca un strop de plumb care-a atins pământul. Căderea unui picur, Chemarea către-n jos. Mai densă decât broaștele cu sânge rece. |
D. H. Lawrence | traducere de Leon Levițchi |
20 aug.
a (se) speria
Verbul a (se) speria are origine incertă, cea mai probabilă variantă fiind un latinesc derivat din pavor („stare de groază, provocată de imagini terifiante, în timpul somnului”). Primul sens se referă la „a (se) umple de frică, de spaimă”, fiind sinonim cu a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. Valoarea tranzitivă înseamnă „a face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă”, iar prin restrângere de sens, are în vedere acțiunea de „a stârni un animal din culcuș”.
Sunt destul de numeroase expresiile în care apare: se sperie și de umbra lui se spune despre o ființă foarte fricoasă, a-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul înseamnă a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi. Tot astfel, a speria lupul cu pielea oii presupune a încerca zadarnic să intimidezi pe cineva. În afară de acestea, termenul are și o conotație pozitivă, folosită mai ales în registrul familiar, similară cu a fi surprins sau a uimi, a ului (prin splendoare, frumusețe, calități), de unde locuțiunea de speriat (ieșit din comun, uimitor; extraordinar).
Continuare »