Rezultate
08 nov.
I
O wild West Wind, thou breath of Autumn’s being,
Thou, from whose unseen presence the leaves dead
Are driven, like ghosts from an enchanter fleeing, |
I
O, vânt de-apus, suflare-a Toamnei crunte,
De care fug – cum fug de-un vrăjitor
Nălucile – noroadele mărunte, |
Yellow, and black, and pale, and hectic red,
Pestilence-stricken multitudes: O thou,
Who chariotest to their dark wintry bed |
Gălbui sau negre, ale frunzelor –
Tu, care duci în goana ta sireapă
Seminţele spre paturile lor, |
The winged seeds, where they lie cold and low,
Each like a corpse within its grave, until
Thine azure sister of the Spring shall blow |
Unde vor zace ca un hoit în groapă
Până ce Primăvara – sora ta –
De trâmbiţă să sune va să-nceapă |
Her clarion o’er the dreaming earth, and fill
(Driving sweet buds like flocks to feed in air)
With living hues and odours plain and hill: |
Deasupra gliei, şi va adăpa
Cu aer cârdul florilor, umplând
Cu-arome şi culori orice vâlcea – |
Wild Spirit, which art moving everywhere;
Destroyer and preserver; hear, oh hear! |
O, duh ce, pretutindenea trecând,
Distrugi şi aperi, te aud suflând! |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
01 feb.
One more Unfortunate,
Weary of breath,
Rashly importunate,
Gone to her death! |
O altă oropsită,
Sătulă de-amar,
Călcă nesăbuită
Al morţii hotar! |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
20 apr.
How sleep the brave, who sink to rest
By all their country’s wishes blest!
When Spring, with dewy fingers cold,
Returns to deck their hallow’d mould,
She there shall dress a sweeter sod
Than Fancy’s feet have ever trod. |
Cum dorm Vitejii, cum cobor
În somn, slăviţi de ţara lor?
Când pune-April, mustind de rouă,
Pe urma lor podoabă nouă,
Cresc ierbi mai moi cum nicăierea
N-a mai călcat Închipuirea. |
By fairy hands their knell is rung;
By forms unseen their dirge is sung;
There Honour comes, a pilgrim grey,
To bless the turf that wraps their clay;
And Freedom shall awhile repair
To dwell, a weeping hermit, there! |
Le sună clopotul o zână;
Prohodul îngerii le-ngână;
Onoarea, peregrina sfântă;
Mormântul li-l binecuvântă;
Şi-ades în preajma-le se-abate
Înlăcrimata Libertate! |
| William Collins |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 ian.
Fair is my Love and cruel as she’s fair;
Her brow-shades frown, although her eyes are sunny,
Her smiles are lightning, though her pride despair,
And her disdains are gall, her favours honey:
A modest maid, deck’d with a blush of honour,
Whose feet do tread green paths of youth and love;
The wonder of all eyes that look upon her,
Sacred on earth, design’d a Saint above.
Chastity and Beauty, which were deadly foes,
Live reconcilèd friends within her brow;
And had she Pity to conjoin with those,
Then who had heard the plaints I utter now?
For had she not been fair, and thus unkind,
My Muse had slept, and none had known my mind. |
Frumoasă-i Doamna mea precât de crudă;
Se-încruntă des, deşi privirea-i râde;
Trufaş zâmbind, nădejdi surâsu-i nu dă;
E miere-alintu-i, dar dispreţul – gâde.
Podoabă – cinstea sa; sfioasa fată,
Călcând poteca dragostei, încântă
Toţi ochii care către dânsa cată:
Cum pe pământ, şi-n cer ea fi-va sfântă.
Frumseţea şi fetia, vechi vrăjmaşe,
Făptura ei le-împacă foarte bine;
Iar dac-ar şti şi-n milă să le-înfaşe,
Au nu s-ar stinge-atunci prelungi suspine?
Dar, Doamna mea de n-ar fi fost şi rea,
Nicicui cât sufăr Muza-mi nu spunea. |
| Samuel Daniel |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
26 oct.
Din spulberul iubirii atât doar mai pot strânge,
Să-mi fac un ştreang, eu singur, cu fragedele-ţi rochii…
Mă-ndeamnă alte gânduri să iert şi să-nchid ochii,
Privighetoarea oarbă cu mult mai dulce plânge.
Înduplecă-te, dară, durerea mea-ntr-atât,
Să preaslăvim fugara, şi-n loc de răzbunare
Să stoarcem nemuririi şi artei lacrimi, cât
Să stea podoabă lumii hidoasa ei trădare.
Dar cine viers şi suflet acum să-mi împrumute
Dacă-mi lipseşti tu, însăşi esenţă a minunii ?
Ah, inimă şi coarde-mi sunt deopotrivă mute,
Când limpede văd astăzi prăpastia minciunii:
Căci orb eram atuncea când te aveam în faţă,
Splendoarea-ţi, luându-mi ochii, da cântecului viaţă! |
Of love’s waste all that I might recover
Is a rope twisted together out of your dainty frocks…
But other voices counsel me to forgive, turn a blind eye,
The sightless nightingales more sweetly sing their strain.
Give in, my pain, so that we can exalt the runaway
And, instead of revenge, wring out of art
And immortality tears which turn hideous treason
Into the world’s most brilliant ornament.
But who can lend me now both verse and soul,
When I am missing you, the miracle’s true essence?
My heart and strings are dumbed
Now when I clearly see the lie’s abyss:
My eyes were blind when you were close to me,
Your dazzling splendour brought the song to life! |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!