01 feb.
„The Bridge Of Sighs” de Thomas Hood
| One more Unfortunate, Weary of breath, Rashly importunate, Gone to her death! |
O altă oropsită, Sătulă de-amar, Călcă nesăbuită Al morţii hotar! |
| Take her up tenderly, Lift her with care; Fashion’d so slenderly Young, and so fair! |
Purtaţi-o cu milă, Cu grijă, blajin: E-atât de fragilă Şi-i parcă un crin! |
| Look at her garments Clinging like cerements; Whilst the wave constantly Drips from her clothing; Take her up instantly, Loving, not loathing. |
Vestmântul său, iată, Ca giulgiul arată; E leaorcă de apă Sărmana copilă: Luaţi-o degrabă, Blând şi cu milă. |
| Touch her not scornfully; Think of her mournfully, Gently and humanly; Not of the stains of her, All that remains of her Now is pure womanly. |
N-o dispreţuiţi, S-o compătimiţi, Blajin şi-omenos. Ce astăzi mai poate, Săraca, s-arate E pur şi duios. |
| Make no deep scrutiny Into her mutiny Rash and undutiful: Past all dishonour, Death has left on her Only the beautiful. |
Să nici nu vă mire A ei răsvrătire, Fapt necugetat; Spălând-o de-ocară, Asupră-i coboară Linţoliul curat. |
| Still, for all slips of hers, One of Eve’s family- Wipe those poor lips of hers Oozing so clammily. |
O Evă: - făptura Străvechii greşale… Ştergeţi-i gura De mâl şi de bale. |
| Loop up her tresses Escaped from the comb, Her fair auburn tresses; Whilst wonderment guesses Where was her home? |
Piepten, podoabă, În păr ca mătasa N-o să mai pună… Gloata se-ntreabă Unde-avea casa? |
| Who was her father? Who was her mother? Had she a sister? Had she a brother? Or was there a dearer one Still, and a nearer one Yet, than all other? |
Mamă şi tată Avut-a vreodată? Avut-a surate? Avut-a vrun frate? Sau de-alt om fu, poate, Mai apropiată Ca de toţi şi de toate? |
| Alas! for the rarity Of Christian charity Under the sun! O, it was pitiful! Near a whole city full, Home she had none. |
Aici, oh, sub soare Rar afli-ndurare Şi milă-n creştin! Ce jalnic e, vai, În târg să nu ai Niciun cămin… |
| Sisterly, brotherly, Fatherly, motherly Feelings had changed: Love, by harsh evidence, Thrown from its eminence; Even God’s providence Seeming estranged. |
Frate, surată, Mamă şi tată S-au înstrăinat: Iubirea, sub osândă, A doborât-o, frântă; Chiar Pronia sfântă Parc-a zburat. |
| Where the lamps quiver So far in the river, With many a light From window and casement, From garret to basement, She stood, with amazement, Houseless by night. |
Departe, hăt, unde Lămpi tremură-n unde, Lumini mărunţele Din poduri şi case, Din hrubele joase, Ea tot aşteptase Năucă, sub stele… |
| The bleak wind of March Made her tremble and shiver; But not the dark arch, Or the black flowing river: Mad from life’s history, Glad to death’s mystery, Swift to be hurl’d- Anywhere, anywhere Out of the world! |
Vântoase tăioase O frânseră-aproape; Dar n-o înfricase Vâltoarea de apă. De viaţa-i sătulă, De moarte flămândă, Din lume, îndată, Oriunde, oriunde S-a vrut aruncată! |
| In she plunged boldly- No matter how coldly The rough river ran- Over the brink of it, Picture it-think of it, Dissolute Man! Lave in it, drink of it, Then, if you can! |
Sărit-a-ndrăzneaţă, Deşi ca de gheaţă E râul spumat. Spre ape priveşte, De ea ţi-aminteşte, Tu, om desfrânat! Apoi, de-i putea, Te-aruncă şi bea! |
| Take her up tenderly, Lift her with care; Fashion’d so slenderly, Young, and so fair! |
Purtaţi-o cu milă. Cu grijă, blajin: E-atât de fragilă, Şi-i, parcă, un crin! |
| Ere her limbs frigidly Stiffen too rigidly, Decently, kindly, Smooth and compose them; And her eyes, close them, Staring so blindly! |
Cât nu-s încă sloi Braţele-i moi, Frumos le-aşezaţi, Uşure; şi-apoi I-nchideţi cei doi Ochi orbi şi holbaţi… |
| Dreadfully staring Thro’ muddy impurity, As when with the daring Last look of despairing Fix’d on futurity. |
E groaznic holbată, Prin mâl, murdărie, Ţintind, disperată O ultimă dată Spre ce va să vie… |
| Perishing gloomily, Spurr’d by contumely, Cold inhumanity, Burning insanity, Into her rest.- Cross her hands humbly As if praying dumbly, Over her breast! |
S-a stins de ruşine, De vorbe haine, De neomenie, De rea nebunie… Cade-se-a-i pune Recile-i mâini, Ca-n rugăciune, Cruce, pe sâni. |
| Owning her weakness, Her evil behaviour, And leaving, with meekness, Her sins to her Saviour! |
Ştiindu-i greşalele Ce le făcuse, Iart-o şi spală-le, Bune Isuse! |
| Thomas Hood | traducere de Tudor Dorin |