Rezultate

« Previous Entries
22 mai

„The Mythical Journey” de Edwin Muir

First in the North. The black sea-tangle beaches,
Brine-bitter stillness, tablet strewn morass,
Tall women against the sky with heads covered,
The witch’s house below the black-toothed mountain,
Wave-echo in the roofless chapel,
The twice-dead castle on the swamp-green mound,
Darkness at noon-day, wheel of fire at midnight,
The level sun and the wild shooting shadows. 		Întâi spre Nord. Pe plajă, valuri negre,
Tăcere înspumată, mlaștini, smârcuri,
Femei înalte cu broboade-n cap,
Bordeiul vrăjitoarei într-un stei,
Ecou de ape-n paraclis pustiu,
Castelul mort pe dealul sur-verziu,
Amurg la prânz și foc în toiul nopții,
Un soare fix și umbre ce țâșnesc.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

18 mart.

a ospăta

Verbul a ospăta vine din latinescul hospitare, are două variante fonetice cunoscute – a ospita și a ospeta – și două sensuri principale. Unul dintre acestea este dat de dicționare ca fiind cel actual (de care ne vom și ocupa astăzi), pe când cel de-al doilea apare ca învechit și popular – a mânca, iar prin extindere de sens – a petrece, a benchetui, a chefui, a prăznui.

Primul sens însă – cum spuneam, folosit azi – se referă la „a primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură (din belșug)” ori, pur și simplu, „a da de mâncare”, sinonim cu a trata, a cinsti, a omeni, a servi, a tratarisi.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

27 feb.

„On the Way to Kew” de William Ernest Henley

On the way to Kew,
By the river old and gray,
Where in the Long Ago,
We laughed and loitered so,
I met a ghost to-day,
A ghost that told of you –
A ghost of old replies
And sweet, inscrutable eyes
Coming up from Richmond
As you used to do. 		Pe drumul spre Kew,
Pe malul bătrânului râu cenuşiu
Pe unde-n Demultul Demult
Hoinăream şi râdeam amândoi,
Astăzi o umbră am întâlnit,
Şi-am stat s-o ascult,
O umbră care de tine spunea,
Dându-mi în şoaptă răspuns,
Cu ochi dulci, de nepătruns
Care din Richmond venea către Kew,
Aşa cum veneai altădată şi tu.
By the river old and gray,
The enchanted Long Ago
Murmured and smiled anew.
On the way to Kew,
March had the laugh of May,
The bare boughs looked aglow,
And old immortal words
Sang in my breast like birds,
Coming up from Richmond
As I used with you. 		Pe malul bătrânului râu cenuşiu,
Demultul Demult cel de vrajă
Murmura şi zâmbea iaraşă zglobiuu,
Pe drumul spre Kew,
Martie-avea râsul lui Mai,
Flori vii izbucneau pe golaşe tulpine,
Şi toate cuvintele nemuritoare
Păsări în pieptu-mi erau, cântătoare,
Cum veneam dinspre Richmond
Ca pe vremuri cu tine.
With the life of Long Ago
Lived my thought of you.
By the river old and gray
Flowing his appointed way
As I watched I knew
What is good to know –
Not in vain, not in vain,
Shall I look for you again
Coming up from Richmond
On the way to Kew. 		Cu zilele din Demultul Demult
S-a hrănit gândul meu despre tine.
Pe malul bătrânului râu cenuşiu
Ce curge pe-acelaşi făgaş cunoscut,
Aşa cum priveam, am ştiut
Ce-mi face atâta de bine să ştiu:
Nu-n zadar, nu-n zadar
Căutate-voi iarăşi şi iar,
Venind dinspre Richmond
Pe drumul spre Kew.
William Ernest Henley traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

02 ian.

„The White Goddess” de Robert Graves

All saints revile her, and all sober men
Ruled by the God Apollo’s golden mean –
In scorn of which we sailed to find her
In distant regions likeliest to hold her
Whom we desired above all things to know,
Sister of the mirage and echo. 		N-o rabdă sfinții, nici acei ce vor să ție
A lui Apolo cale mijlocie –
Așa că am plecat să-i dăm de rost,
La capetele lumii de-ar fi fost:
Mirajul șoaptelor ne atrăgea
Un unic țel în viață era ea.
It was a virtue not to stay,
To go our headstrong and heroic way
Seeking her out at the volcano’s head,
Among pack ice, or where the track had faded
Beyond the cavern of the seven sleepers:
Whose broad high brow was white as any leper’s,
Whose eyes were blue, with rowan-berry lips,
With hair curled honey-coloured to white hips. 		N-am pregetat; din câte sunt sub cer
Am cercetat de-a rând orice ungher
Între Vulcani aprinși și ghețuri moarte
Pe drumuri ce se-afundă mai departe
De grota celor șapte somnoroși.
Ca de ivoriu fruntea ei era.
Ochi de safir, buze – scorușe roșii,
Păr de culoarea mierii o-ncingea.
The sap of Spring in the young wood a-stir
Will celebrate with green the Mother,
And every song-bird shout awhile for her;
But we are gifted, even in November
Rawest of seasons, with so huge a sense
Of her nakedly worn magnificence
We forget cruelty and past betrayal,
Heedless of where the next bright bolt may fall. 		Cu seva lunii mai, pomi din zăvoi
Pe Muma-Munte o sărbătoresc
Și-un timp o cântă neamul păsăresc;
Ci noi, chiar dacă gerul e în toi,
O preamărim atunci când își prăvale
Asupra noastră măreția goală,
Uitând cruzimea ei de altcândva
Și trăsnetele cari voi mai cădea.
Robert Graves traducere de Leon Levițchi

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

21 nov.

„The Lighthouse” de Wilfrid Gibson

Just as my watch was done the fog had lifted,
And we could see the flashing of our light,
And see once more the reef beyond the Head
Over which six days and nights the mist had drifted,
Until it seemed all time to mist had drifted
And day and night were but one blind white night. 		Când am ieșit din schimb, plecase ceața;
Lumina farului, din când în când,
Descoperea și stânca de la Cap
Deasupra cărei șase nopți și zile;
Părea că însăși Timpul devenise
O nesfârșită beznă albă, oarbă.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

13 aug.

a moşi

Verbul a moși s-a format, nu de la substantivul moş, aşa cum ar părea, ci direct de la moaşă. De fapt, tot de acolo vine şi moş, prin derivare regresivă, pentru că, în vechime, moșul era omul moaşei, iar el putea avea orice vârstă. Sensul termenului care stă la baza acestei familii lexicale a fost stabilit prin analogie cu albaneza (limbă-soră dinspre partea noastră tracică), în care există moshë („vârstă”).

Prin urmare, în lumea veche, moaşa, femeie respectabilă și cinstită în sat, era – în cel mai adevărat sens al cuvântului – o instituție. Principala ei atribuţie, de al cărei nume a rămas până astăzi legată din punct de vedere etimologic, era moşitul, adică ajutorul dat, la naștere, femeilor din comunitate.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro