Oxford English Dictionary a adăugat 29 de expresii nigeriene colocviale după o evaluare efectuată în ianuarie 2020.
O parte dintre termenii recomandați sunt okada, danfo, mama put, agric, barbing salon, gist, Kannywood și alții. De asemenea, “next tomorrow” e una dintre expresiile considerate cele mai vechi dintre cele peste 25 de cuvinte/expresii unice din dialectele nigeriene.
Continuare »
| There was this road, And it led up-hill, And it led down-hill, And round and in and out. |
Acesta era drumul, Ducea în sus, Ducea în jos, Încoace și încolo. |
| When the hounds of spring are on winter’s traces, The mother of months in meadow or plain Fills the shadows and windy places With lisp of leaves and ripple of rain; And the brown bright nightingale amorous Is half assuaged for Itylus, For the Thracian ships and the foreign faces, The tongueless vigil, and all the pain. |
Pe urmele iernii când vara ogarii şi-aţine, Atunci mamei lunilor prinde a-i place Ca pajişti, hăţişuri şi câmpuri de viscole pline În freamăt de foi şi de ploi să îmbrace; Iar galeşa privighetoare şi-astâmpără-n parte Canonul stârnit de-a lui Itylus moarte, Iscodirea tăcută a feţelor cele străine Şi-a navelor trace. |
| Come with bows bent and with emptying of quivers, Maiden most perfect, lady of light, With a noise of winds and many rivers, With a clamor of waters, and with might; Bind on thy sandals, O thou most fleet, Over the splendor and speed of thy feet; For the faint east quickens, the wan west shivers, Round the feet of the day and the feet of the night. |
Vino cu arce-ncordate şi doldora tolbe, Fecioară Fără cusur, domnind pe-a luminii imperii Cu zvon de vânt vino şi râuri dând pe dianafară, Cu larmă de ape, stăpâna puterii! O, tu cea mai sprintenă zee, înnoadă sandale Peste splendoarea gleznelor iuţi ale tale, Căci zorii se-aprind şi palul amurg se-nfioară Lângă picioarele zilei şi cele-ale serii. |
| Where shall we find her, how shall we sing to her, Fold our hands round her knees, and cling? O that man’s heart were as fire and could spring to her, Fire, or the strength of the streams that spring! For the stars and the winds are unto her As raiment, as songs of the harp-player; For the risen stars and the fallen cling to her, And the southwest-wind and the west-wind sing. |
Unde afla-o-vom, cum vom cânta pentru ea, Şi cum să-i cuprindem genunchii cu palmele oare? De-ar fi inima omului faclă întinsă spre ea, Faclă sau zvâcnet de apă înalt ţăşnitoare! Căci stele şi vânt i-as precum un veşmânt, Cum şi tropii harpistului straie îi sunt; Căci stelele noi sau căzute se-anină pe ea, Iar vântul de sud şi de vest îi înalţă tropare. |
| For winter’s rains and ruins are over, And all the season of snows and sins; The days dividing lover and lover, The light that loses, the night that wins; And time remember’d is grief forgotten, And frosts are slain and flowers begotten, And in green underwood and cover Blossom by blossom the spring begins. |
Căci ploile-au stat, dispar ale iernii ruine Şi vremea nămeţilor cea ticăloasă, Şi zile ce-i fac pe ibovnici să se dezbine, Prea scurte amiezi, nopţi ce tot mai grele apasă; Uitate sunt azi suvenirile vremii posace, Nimic nu mai degeră, mugurul floare desface, Iar crângul e verde, şi iată că vine Din boboc în boboc primăvara frumoasă. |
| The full streams feed on flower of rushes, Ripe grasses trammel a travelling foot, The faint fresh flame of the young year flushes From leaf to flower and flower to fruit; And fruit and leaf are as gold and fire, And the oat is heard above the lyre, And the hoofed heel of a satyr crushes The chestnut-husk at the chestnut-root. |
Trestia-n floare gârlele pline hrăneşte, Ierburi în pârg lănţuiesc pe drumeţ de picioare, Slaba văpaie a noului an se-nteţeşte Din frunze în flori şi în poame din floare; Frunza şi rodul ca focul şi auru-s rude; Trişca de-ovăz mai tare ca lira se-aude; Şi-asculţi copitatul câlcâi de satir cum striveşte Coji de castane-n cărare. |
| And Pan by noon and Bacchus by night, Fleeter of foot than the fleet-foot kid, Follows with dancing and fills with delight The Mænad and the Bassarid; And soft as lips that laugh and hide The laughing leaves of the trees divide, And screen from seeing and leave in sight The god pursuing, the maiden hid. |
Şi, ziua, Pan – Bachus în faptul serii, Mai iuţi ca iezii repezi din copite, Alungă, încântându-le, puzderii Şi de Menade şi de Bassaride: Şi, moi ca nişte buze mori râzând, Cad frunze-n rarişti, vesele – pe rând Dezvăluind şi ascuzând vederii, Zeul strârnit, fecioarele pitite. |
| The ivy falls with the Bacchanal’s hair Over her eyebrows, hiding her eyes; The wild vine slipping down leaves bare Her bright breast shortening into sighs; The wild vine slips with the weight of its leaves, But the berried ivy catches and cleaves To the limbs that glitter, the feet that scare The wolf that follows, the fawn that flies. |
Cad iederi şi-al Bacantei păr umbros, Peste sprâncene, ochiul tăinuindu-l, Iar curpeni albi, când lunecă în jos, Îi dezgolesc sâni lucii ca argintul; Se-nclină clematita grea de foi Şi iederi sub povara poamei noi, Şi-agaţă de piciorul lor spăimos Fugaciul faun, lupul urmărindu-l. |
| Algernon Charles Swinburne | traducere de Tudor Dorin |
| Children, if you dare to think Of the greatness, rareness, muchness Fewness of this precious only Endless world in which you say You live, you think of things like this: Blocks of slate enclosing dappled Red and green, enclosing tawny Yellow nets, enclosing white And black acres of dominoes, Where a neat brown paper parcel Tempts you to untie the string. In the parcel a small island, On the island a large tree, On the tree a husky fruit. Strip the husk and pare the rind off: In the kernel you will see Blocks of slate enclosed by dappled Red and green, enclosed by tawny Yellow nets, enclosed by white And black acres of dominoes, Where the same brown paper parcel – Children, leave the string alone! For who dares undo the parcel Finds himself at once inside it, On the island, in the fruit, Blocks of slate about his head, Finds himself enclosed by dappled Green and red, enclosed by yellow Tawny nets, enclosed by black And white acres of dominoes, With the same brown paper parcel Still untied upon his knee. And, if he then should dare to think Of the fewness, muchness, rareness, Greatness of this endless only Precious world in which he says he lives – he then unties the string. |
Hei, copii, de vreți să știți De mărimea și micimea, Raritatea, sărăcia Astei lumi în care ziceți Că trăiți, să țineți minte: Plăci de lut cuprind bălțat Roș-verzui cuprinde plase Brune ce cuprind alb-negre Regiuni de dominouri, Unde un pachet vă-ndeamnă Să-i desfaceți șnurulețul. În pachet – o insuliță, Și pe ea un pom vânjos; Sus pe pom – un fruct uscat. Rupeți coaja, scoateți miezul, Și la mijloc veți vedea: Plăci cuprinse în bălțat Roș-verzui cuprins în plase Brune se cuprind în multe Albe-negre dominouri, Unde-același nou pachet… Nu, copii, nu trageți șnurul! Căci de îndrăzniți să-l trageți, Vă treziți în centrul lui, Drept pe insulă, în fruct, Plăci de lut pe cap cuprind Roș-verzui cuprinde plase Brune ce cuprind alb-negre, Regiuni de dominouri, Dar același nou pachet, Tot închis stă pe genunchi. Și atunci de-ați vrea să știți, De mărimea și micimea, Raritatea, sărăcia Astei lumi în care ziceți Că trăiți – hai, trageți șnurul! |
Robert Graves | traducere de Leon Levițchi |
| Triumph! How strange, how strong had triumph come On weary hate of foul and endless war When from its grey gravecloths awoke anew The summer day. Among the tumbled wreck Of fascinated lines and mounds the light was peering, Half-smiling upon us, and our newfound pride; The terror of the waiting night outlived, The time too crowded for the heart to count All the sharp cost in friends killed on the assault. No hook of all the octopus had held us, Here stood we trampling down the ancient tyrant. So shouting dug we among the monstrous pits. Amazing quiet fell upon the waste, Quiet intolerable to those who felt The hurrying batteries beyond the masking hills For their new parley setting themsleves in array In crafty fourms unmapped. No, these, smiled faith, Are dumb for the reason of their overthrow. They move not back, they lie among the crews Twisted and chocked, they’ll never speak again. Only the copse where once might stand a shrine Still clacked and suddenly hissed its bullets by. The War would end, the Line was on the move, And at a bound the impassable was passed. We lay and waited with extravagant joy. |
Triumf! Triumf bizar, muiat în ura Războiului murdar și fără capăt, Când s-a trezit o zi de vară Din giulgiu-i sur. Lumina săgeta Fascine, lut și apă, mângâind Mândria noastră nou-născută; groaza Înfriguratei așteptări nocturne Slăbea iar timpul era prea-nțesat Ca inima să-i numere pe morți. După asalt, simțeam că am strivit Tentaculele hidrei ancestrale, Și chiuiam, săpând prin catacombe. Pustia amuțise iar tăcerea Ne-nnebunea căci dincolo de creste Se regrupau, pe semne, baterii Menite a-ntări parlamentarea. Încrederea zâmbea; au amuțit Căci sunt distruse; zac fără putere În vraful morților – nu vor vorbi. Dar crângul cu altarul în ruine Mai azvârlea cartușe șuierate… Va Lua sfârșit războiul, Linia Se strămuta și, iată, ca prin farmec, Fusese străbătut nestrăbătutul. Extaziați, ședeam și așteptam. |
| „Once…Once upon a time…” Over and over again, Martha would tell us her stories, In the hazel glen. |
“Cândva… a fost odat’ca niciodată” Așa-ncepea tot basmul din străbuni Pe care Martha ni-l spunea; noi, roată În jurul ei, în crângul de aluni. |
| Hers were those clear gray eyes You watch, and the story seems Told by their beautifulness Tranquil as dreams. |
Un dar al ei – ochi limpezi de izvor: Când îi privești, povestea însăși pare Rostită doar de frumusețea lor, Tihnită-așa cum e în vis o boare. |
| She’d sit with her two slim hands Clasped round her bended knees; While we on our elbows lolled, And stared at ease. |
Genunchii Martha strâns și își cuprindea Cu brațele-i subțiri și delicate; Iar noi umpleam alene pajiștea, Sorbeam povestea, sprijiniți în coate. |
| Her voice and her narrow chin, Her grave small lovely head, Seemed half the meaning Of the words she said. |
Bărbia-i mică, glasul ei ales Și chipul grav dar luminos, micuț, Aveau cum tot atâta înțeles Cât vorbele ce le rostea molcuț. |
| „Once…Once upon a time…” Like a dream you dream in the night, Fairies and gnomes stole out In the leaf-green light. |
“Cândva… a fost odat’ca niciodată” Ca-n vise dragi, ce-ai vrea să le desmierzi, Ies spiriduși și zâne, să străbată Lumina blândă-a crângurilor verzi. |
| And her beauty far away Would fade, as her voice ran on, Till hazel and summer sun And all were gone:– |
Și frumusețea ei în prag de seară Scădea, cât Martha povestea aprins; Târziu, alunii, soarele de vară Și toate câte-au fost, s-au stins: |
| All fordone and forgot; And like clouds in the height of the sky, Our hearts stood still in the hush Of an age gone by. |
S-au istovit și le-a-necat uitarea; Și ca și norii ce plutesc pe sus, Doar inimile noastre-s vii în zarea Acelor vremuri ce-au spus. |
Walter de la Mare | traducere de Andrei Bantaș |
© 2024 blog.ro-en.ro