Justiție rasială. Obstrucționarea justiției. Justiție socială. Ministerul de Justiție. Investigarea președintelui american Donald Trump de către Robert Mueller, audierile tensionate ale lui Brett Kavanaugh în Congres, lupta pentru egalitate socială, rasială și egalitatea de sex, ultimul an a fost martor al unui ciclu de știri tumultoase și hipnotice. Merriam-Webster a ales „justice” (“justiție”) drept cuvântul anului 2018 din pricina știrilor care s-au repetat luni la rând, recunoscându-i-se locul central în conștiința publică.

Compania și-a explicat alegerea prin faptul că noțiunea de justiție a fost centrul multor dezbateri naționale în anul 2018: justiție rasială, justiție socială, justiție infracțională, justiție economică. În toate conversațiile legate de aceste teme este relevantă întrebarea la ce se referă exact când folosim termenul justiție.

Continuare »

Definit de Collins drept „retragerea Regatului unit din Uniunea Europeană”, dicţionarul a ales „Brexit” drept cuvântul anului 2016, datorită proliferării sale în lunile dinaintea referendumului şi a situaţiei de după. „Brexit”, cuvântul care a divizat o naţiune şi a împărţit un continent, a fost numit cuvântul anului pentru importanţa şi flexibilitatea sa. Collins adaugă că este cea mai importantă contribuţie politică adusă limbii engleze de la „Watergate”, care a introdus pe uşă cel mai folosit sufix („-gate”) al timpurilor moderne.

Sufixul a fost adaptat pentru a descrie evenimente fără nicio legătură cu un final, cum ar fi „Mexit” pentru retragerea jucătorului de fotbal Lionel Messi şi „Bakeit” pentru finalul serialului britanic „Bake Off” difuzat la BBC.

Continuare »

Verbul a (se) salva vine din latină și din italianul salvare, și înseamnă „a scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură; a scoate (pe cineva sau ceva) dintr-o situație complicată”, putându-se referi atât la ființe, cât și la obiecte. Sinonimele nu sunt extrem de numeroase, dar prezența lor nuanțează în mod interesant valorile semantice ale termenului: a elibera, a mântui, a scăpa, a scoate.

Cele mai cunoscute expresii sunt a salva situația („a reuși să îndrepte o situație neplăcută, grea, precară; a face față unei situații”) și a salva aparențele („a da unui lucru sau unei situații o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit”). Foarte des utilizat este substantivul provenit din infinitivul lung – salvare, care s-a reificat în timp, denumind vehiculul care sosește pentru a salva vieți.

Continuare »

Verbul a (se) mărita este corespondentul pentru femei al lui a (se) însura. Ca şi pentru acesta din urmă, explicaţia restricţiilor legate de sens are logică, în momentul în care este analizată etimologia termenului, dar şi lexemele înrudite din limbile-surori – it. marito „soţ”. Verbul vine din latinescul maritare şi înseamnă „a se căsători sau a da o fată în căsătorie”.

Termenul mărit-măriţi (cu accent pe ultima silabă) poate avea şi valoare substantivală, masculin sinonim cu „soţ, mire; bărbat; ginere” – e adevărat, doar în registrul arhaic şi regional. Dacă este neutru, poate fi folosit în expresii de tipul fete de mărit („bune de măritat”) sau a-şi face de mărit („a face vrăji pentru a se mărita”).

Continuare »

Dacă această declaraţie este adevărată, este cea mai mare descoperire literară a secolului. Doi anticari din New York – Daniel Wechsler şi George Koppelman – cred că au găsit dicţionarul adnotat al lui William Shakespeare. Ştim că Shakespeare avea ochi pentru cuvinte neobişnuite, însă nu ştim decât foarte puţin despre modul în care le găsea.

Dicţionarul este lucrarea „An Alvearie” (sau „Quadruple Dictionarie”) aparţinând lui Baret John, publicat în 1580. Acesta a apărut pe eBay la sfârşitul lunii aprilie 2008. Licitaţia a a fost câştigată pentru 4050 de dolari americani.

Continuare »

Verbul a zădărnici s-a format din termenul zadarnic, ce are în limba română atât valoare adjectivală, cât şi adverbială („care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil”). Acesta din urmă vine, prin derivare, de la un substantiv neutru foarte rar utilizat ca atare – zadar (moştenit din slavă), funcţionând doar în structuri de tipul „în zadar”.

Analiza acestei familii lexicale m-a dus cu gândul la faptul că, într-adevăr, o limbă fură din stânga şi din dreapta tot ce se poate, dar nu-i plac întotdeauna toate cuvintele pe care le găseşte. Iar mai apoi, nu se lasă până nu le aclimatizează oarecum, până nu le naturalizează, până nu şi le face proprii cumva…

Continuare »