Verbul a compensa este mai bogat decât pare la prima vedere, în principal, datorită faptului că vine chiar prin relatinizare (compensare), pe filieră franceză (compenser). Înseamnă „a înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare); a completa sau a înlocui ceva insuficient cu altceva, a declara echivalentă valoarea a două lucruri”. Principiul care stă la baza acestei acțiuni are în vedere încercarea de „a îndrepta un rău printr-un bine ori a răsplăti în mod corespunzător”.

Alte două sensuri ale termenului funcționează în domeniile științifice, unul în fizică – „a micșora sau a anula efectului unei anumite acțiuni, a neutraliza în mod reciproc, a înlătura erorile de deviație ale unei busole”, celălalt în medicină – „a face să-și revină sau a-și reveni la o stare de funcționare normală, de echilibru, a-și restabili echilibrul funcțional”. Lexemul se mai poate referi la „determinarea valorii mijlocii sau a celei mai probabile a unui șir de măsurători, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale”.

Continuare »

Depinde de nivelul privirii?

Verbul a (se) mulțumi are o origine foarte interesantă (din formula de urare la mulți ani!). Se folosește, în primul rând, cu valoare intranzitivă – „a exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut”, dar și ca tranzitiv – „a răsplăti, a recompensa pe cineva” sau „a satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura”. Accepția reflexivă a termenului se referă fie la „a fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult”, fie la utilizarea lui în registrul popular „a se lăsa de ceva, a renunța la…, a se sătura de…”.

De asemenea, poate însemna „a rosti o urare către cineva” sau „a închina paharul cu băutură”, dar și „a saluta pe cineva, urându-i bună ziua”. Cuvântul este folosit ca formulă stereotipă, cu valoare de interjecție, nuanța de acțiune fiind ștearsă, pentru „a răspunde cu recunoștință, căldură etc. la un salut sau la o urare” ori „a exprima recunoștința pentru ospitalitate, pentru un dar, un ajutor, un sfat etc.”

Există o serie de structuri care au același sens, în contexte diferite: a aduce mulțumiri, a-și arăta recunoștința, a arăta gratitudine, a refuza cu politețe. Iar sinonimele sunt foarte numeroase: a accepta, a admite, a aproba, a blagodari (divinității), a compensa, a consimți, a despăgubi, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite, a primi, a răsplăti, a recompensa, a satisface.

Sunt puține cuvinte atât de potrivite la finalul unui an și începutul unuia nou. Dincolo de tradiționala urare din care derivă (acel „la mulți ani!” care se referă la vremurile frumoase ce vor veni), se cuvine să aducem mulțumiri pentru toate cele trecute. Cred că uităm deseori să facem asta, pentru că e în firea omului să-și dorească mai mult pentru mâine, uitând să aprecieze ce are azi.

Prin urmare, m-aș gândi să mulțumesc acum pentru toată frumusețea anului ce a trecut, dar și pentru toate lacrimile, pentru sănătatea celor care au rămas cu noi, fără a uita de liniștea celor care au plecat. Mulțumiri pentru toate reușitele și pentru învățăturile venite din eșec, pentru toate bucuriile și toate enervările, pentru toate călătoriile extraordinare, pentru toate prieteniile neuitate, pentru toate cele înțelese ori iubite făr-a le pricepe. Pentru toate planurile împlinite sau amânate. Pentru toate iubirile apuse și, deopotrivă, pentru cele ce vor veni. Un an bun să avem!

După trei etape pline de provocări, s-a încheiat duminică, 12 mai 2019, cu o festivitate de premiere emoţionantă la Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, a 7-a ediţie a concursului naţional de limba engleză Mirunette Language Competition. Concursul a fost organizat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Din cei peste 2000 de participanţi, cu vârste între 10 şi 17 ani, din toată ţara, au fost selectaţi 52 de finalişti motivaţi de obţinerea marelui premiu, tabăra de limba engleză în Marea Britanie. 

Continuare »

Verbul a suplimenta este un derivat al substantivului supliment (și după un model franțuzesc – supplémenter) și înseamnă „a adăuga la cantitatea inițială o cantitate suplimentară”. Dintre sinonime, dicționarele menționează a adăuga, a completa, a împlini.

Atât. Cam zgârcite în explicații, fapt destul de ironic, dacă privim cu atenție lumea în care trăim. Pentru că ea funcționează numai pe bază de suplimente (și surogate, dar pentru asta nu am verb), iar lucrurile se complică pe zi ce trece.

Continuare »

Verbul a datora are o poveste interesantă în dicționare. Este derivat din dator, putând avea și forma a datori, pe care o menționează și DOOM-ul actual. Interesant este faptul că noua normă face distincția între forma tranzitivă (a datora ceva) și forma reflexivă (a se datora cuiva), accepții pe care vechile dicționare le tratează nediferențiat.

Prin urmare, sensul de bază al verbului este „a avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, prin extindere, un bun; a fi dator cuiva ceva”. Ori, fără a avea legătură cu aspectele pecuniare, dar implicând recunoștința – „a avea o datorie morală sau legală față de cineva; a fi obligat la ceva față de cineva”. Nuanța reflexivă se referă la „a avea drept cauză ori a fi urmarea”, dar ambele forme au dublete utilizabile: (se) datorește/(se)datorează și datorând/datorind.

Continuare »