Probabil că ați auzit cuvântul “pandemie” aproape zilnic din martie încoace și de atunci a dominat aproape fiecare colț al lumii. Și nu există niciun cuvânt mai bun pentru a rezuma anul incredibil care a fost 2020.

“Pandemic” (“pandemie”) este cuvântul anului pentru Merriam-Webster. Acesta a reprezentat căutările frecvente și a remodelat limbajul pe care îl folosim zilnic.

Oamenii au căutat termenul “pandemic” cu o frecvență remarcabilă pe tot parcursul anului 2020, în special pe 11 martie, când Organizația Mondială a Sănătății a declarat oficial Covid-19 ca fiind pandemie. În acea zi, căutările termenului “pandemic” au crescut de 115.806% comparativ cu aceeași zi din 2019.

Continuare »

Verbul a (se) comprima vine din limba franceză (comprimer) și este destul de des folosit, având câteva sensuri, în general cunoscute. Prima utilizare pare a veni din fizică – „a micșora volumul unui corp (mai ales a unui gaz) cu ajutorul unei forțe sau presiuni exterioare, a apăsa cu putere spre a micșora volumul”, sinonim cu a condensa, a presa. De aici derivă sensul figurat al verbului, folosit cu privire la sentimente și stări sufletești – „a împiedica să se manifeste, a stăvili printr-un efort de voință”, echivalent al lui a înăbuși, a înfrâna, a reprima.

O accepție a termenului, care mie îmi era mai puțin cunoscută, este „a reduce personalul unei întreprinderi sau instituții, a face mai mic ca urmare a limitării statelor”… Mai puțin cunoscută pentru că, așa cum mi-am dat imediat seama, îmi lipsea din minte asocierea cu mult mai cunoscutul său sinonim în această situație – a restrânge. Dicționarele susțin că referirea la o singură persoană, cu sensul de „a pune în cadru disponibil”, este improprie (ceea ce nu o împiedică să circule, se pare).

În momentul în care am început căutările pentru acest verb, aveam în minte altă semnificație, pe care nu am găsit-o însă menționată decât în Noul dicționar explicativ din 2002. Este vorba despre cea cu privire la comprimarea unor texte – „a micșora prin reducerea numărului de cuvinte”. Și m-a surprins lipsa lui din dicționare, întrucât acestui sens i-am găsit, paradoxal, cele mai numeroase sinonime: a concentra, a prescurta, a reduce, a rezuma, a scurta. Ai fi zis că e imposibil să găsești echivalente pentru un sens pe care un cuvânt nu-l are, nu?

Motivul pentru care l-am căutat inițial are legătură cu lucrarea de doctorat la care mă tot chinui. Pardon – care mă tot chinuie. Pentru că am tot adunat materiale peste materiale de-a lungul anilor (căci am luat-o de la daci și de la romani cu partea teoretică a cărții), m-am trezit acum că e destul de amplă. Și, mai ales, că nu tot ce e acolo îmi este necesar. Prin urmare, m-am apucat de comprimare: scot ce nu-mi folosește, sintetizez ce-am lungit peste măsură, periez și reorganizez. E o muncă plăcută, care mă ajută să mă reconectez la esența lucrării și să-mi limpezesc scopurile. În plus, parcă și stilistic dă bine comprimarea asta… Vom vedea.

! păsărică este substantiv feminin care are două forme pentru genitiv-dativ – păsăricii/păsărelei, precum și două forme pentru dativ – păsărici/păsărele (forma păsărea nu este menționată în dicționar, există în schimb păsăruică)

* păstăioasă apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul păstăioasei și pluralul păstăioase (plantă care are fructul o păstaie)

! păstură este un substantiv feminin care are două variante accentuale corecte – pe prima, dar și pe a doua silabă; cuvântul nu are formă pentru plural („polen floral adunat și depozitat de albine în celulele fagurilor, care servește ca hrană albinelor și puietului din stup”)

* pășcănean are atât valoare adjectivală, cât și substantivală, masculin cu pluralul pășcăneni și femininul pășcăneană-pășcănene. Din aceeași familie lexicală, femininul *pășcăneacă este substantiv cu genitiv-dativul pășcănencei și pluralul pășcănence.

! pătlăgea-roșie / pătlăgică-roșie este substantiv feminin și are două variante corecte; genitiv-dativul este unul singur – pătlăgelei-roșii, ca și pluralul pătlăgele-roșii. Aceleași modificări apar și pentru !pătlăgea-vânătă/pătlăgică-vânătă (fără determinanți însă, pătlăgică trimite la pătlăgea).

Verbul a (se) înnegura este un derivat, având drept cuvânt de bază substantivul negură, căruia i se adaugă prefixul în-. Este tranzitiv și reflexiv, însemnând „a (se) acoperi cu negură, cu ceață”. Sensul figurat se referă la oameni sau la chipul lor – „a căpăta o expresie tristă”, de asemenea și la privirea ori la mintea lor – „a pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare”.

Sinonimele cele mai folosite și pe care le menționează cele mai multe dintre dicționare sunt a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnora, a (se) întrista, a (se) întuneca, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) tulbura. Tot astfel, dintre antonime, trebuie amintite a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina.

Continuare »

Verbul a (se) albăstri este produs autohton, din albastru – care este, dacă mă întrebați pe mine, prima între culori (c-așa-mi place mie de mult). Atunci când are nuanță tranzitivă, verbul înseamnă „a da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru”, iar una dintre întrebuințări se referă exclusiv la „a clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală”.

Sensul figurat este, în același timp, intranzitiv și reflexiv – „a căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră”. Se folosește, despre om, când devine vânăt de mânie, iar în folclor, este utilizat când se vorbește despre ciocoi, care se deosebeau prin culoarea îmbrăcămintei (a hainelor orășenești), ori despre laptele subțiat cu apă.

Sinonimele nu sunt decât din sfera regionalismelor, care mi se par interesante și relativ numeroase: a (se) înălbăstri, a (se) învineți, a (se) mierii, a scrobi, a sini, a sinili, a vineți. E ciudat felul în care apar termeni noi pentru a nuanța semnificații deja utilizate și, aparent, autosuficiente.

Continuare »