… se câştigă la umor

Da’ ăia mai înalţi pot să stea mai mult

Verbul a (se) pierde are un articol de dicţionar cât o zi de post. Vine din latinescul perdere şi are, deci, venerabila vârstă de vreo 2000 de ani, lucru ce explică abundenţa de sensuri şi expresii.

Are atât o valoare tranzitivă („a nu mai şti unde a pus un bun material, a rămâne fără o parte a corpului ori fără o facultate”), cât şi o valoare reflexivă („a nu mai şti unde se află, a nu mai găsi drumul ori locul căutat, a greşi direcţia, a se rătăci de grupul în care se afla”). Se pot pierde sarcini, se pot pierde prieteni, ori pentru totdeauna fiinţe dragi. Se pot pierde întreceri, războaie, afaceri, procese. Se pot pierde trenuri şi ocazii. Ori timp şi chiar viaţa însăşi. Se poate întâmpla să pierzi, pur şi simplu. Chiar totul, şi să te pierzi încă şi pe tine…

Continuare »

Verbul a (se) împărtăși este un derivat al substantivului părtaș, cu prefixul în-, de al cărui sens se și leagă: „a face pe cineva părtaș la ceva” sau „a se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva”, adică a participa. Dar și „a avea parte de…”, echivalent cu a primi (din…), a se înfrupta (din…), precum și „a primi o parte din ceva” – în sens mai general.

Sensurile sunt destul de multe, căci verbul mai poate să însemne „a accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu…, a primi ca bun”, deci a accepta, a admite – când e vorba de păreri, opinii. Ori cu privire la idei, gânduri, sentimente – „a (se) destăinui cuiva ceva, a face cunoscut (pentru a găsi sprijin spiritual sau moral)”, adică a comunica, a declara, a (se) destăinui.

De asemenea, poate avea în vedere „a împărți cu cineva ceva, a da și altuia, a face parte cuiva”, dar și „a avea parte de același lucru ca și altcineva”. Atunci când se referă la bucurii sau necazuri, dureri, înseamnă „ a suporta împreună”, dar se pot avea în vedere și impresii… sau chiar soarta cuiva.

Utilizat deseori în spațiul bisericesc, verbul se referă la „a da sau a lua împărtășanie; a supune ritualului de împărtășanie (sfânta grijanie)”, fiind sinonim cu a (se) cumineca, a (se) griji. Iar de aici derivă semnificația argotică a termenului, însemnând „a consuma băuturi alcoolice” – a bea. Și, surprinzător, sinonime mai există, multe în registrul popular și regional.

Zilele trecute mi-a căzut privirea pe un citat care spunea așa: „Pentru că suntem muritori, fiecare talent, îndemânare, aptitudine pe care o posedăm, fiecare gând și trăire pe care am avut-o, fiecare peisaj superb pe care l-am văzut, fiecare obiect material pe care l-am avut, se va pierde, în definitiv. Asta doar dacă nu le împărtășim cuiva.”

Și m-am gândit, imediat, cât de fericită sunt. Pentru că în fiecare zi îmi împărtășesc cunoștințele și învățăturile elevilor mei. Iar în fiecare zi de luni, gândurile mele – mai trăsnite sau nu – ajung la cititorii acestui blog. Există, deci, părți din mine care nu se vor pierde niciodată, și vorbe care, cumva, vor intra în alte case, minți și suflete…

Verbul a amorți vine, probabil, din latină (*ammortire=admortire) și se folosește, în primul rând, pentru ființe, despre corpul sau o parte a corpului lor, însemnând „a pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitanți exteriori, a deveni, pentru un timp, insensibil, a rămâne ca mort”. Pe de altă parte, el se poate referi la animale, având în vedere obiceiul lor de „a intra în perioada de hibernare”.

Termenul are, evident, și un sens figurat – „a-și pierde vigoarea, puterea sau vioiciunea, a slăbi în intensitate”. Despre sol, apă sau zăpadă, se folosește cu sensul de „a îngheța ușor, pe deasupra”, iar despre procese, suferințe fizice sau sentimente – „a face să se atenueze, chiar să înceteze”.

Sinonimele îmi par foarte numeroase: a adormi, a amuți, a se atenua, a (se) diminua, a domoli, a hiberna, a insensibiliza, a încetini, a încremeni, a înțepeni, a lâncezi, a (se) opri, a paraliza, a potoli, a slăbi, a (se) stinge. Singurul antonim precizat de dicționare este a se dezmorți.

Continuare »

Verbul a (se) înnegura este un derivat, având drept cuvânt de bază substantivul negură, căruia i se adaugă prefixul în-. Este tranzitiv și reflexiv, însemnând „a (se) acoperi cu negură, cu ceață”. Sensul figurat se referă la oameni sau la chipul lor – „a căpăta o expresie tristă”, de asemenea și la privirea ori la mintea lor – „a pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare”.

Sinonimele cele mai folosite și pe care le menționează cele mai multe dintre dicționare sunt a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnora, a (se) întrista, a (se) întuneca, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) tulbura. Tot astfel, dintre antonime, trebuie amintite a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina.

Continuare »