Fântână secată
Poetic
A well there is in the West country, And a clearer one never was seen; There is not a wife in the West country But has heard of the Well of St. Keyne. |
În ţara de apus e-un puţ Cu apă de cleştar, pe nume Fântâna Sfintei Keyne; şi-l ştie Întreaga femeiască lume. |
Nici strălucirea nu este de mine nici fala Nici mirarea nici flinţa eternei erori Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate Nici plopul nici râpa ce am trecut-o Zărind umbrei tale piciorul ei luminos Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea Bujorii aprinşi din cana lăsând să cadă Trupul petalelor de căldură şi teamă În noaptea păcatului în eterna fântână Nici amintirea nici gloria nu rămân Buzele reci caută încă buze fierbinţi Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă Un spaţiu deschis al imaginarului Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum. |
Splendor is not for me nor is glory Nor wonderment nor the ever-erring rifle Yet beauty remains an open wound Nor the dawn of this whispered fountain Nor the aspen nor the chasm I have crossed Beholding the beaming foot of your shade Yet beauty remains an open wound Then I would return to press my mouth against it Then I would feel what pain’s shivers are like In the pot radiant peonies dropping The body of petals seized by heat seized by fear Eternal well’s night of sin Neither remembrance nor glory remains Cold lips still seeking hot lips Yet beauty remains an open wound A space open to imagination Splendor its glory its wonderment its terror Timeless time paceless echo aimless steps |
Ion Murgeanu | traducere de Paul Abucean |
Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. |
‘Tis eve on the hillside, the bagpipes are distantly wailing, Flocks going homewards, and stars o’er the firmament sailing, Sound of the bubbling spring sorrow’s legend narrating, And beneath a tall willow for me, dear one, you are waiting. |
Verbul a dogori pare să fi devenit un soi de termen de referinţă pentru verile timpurilor noastre, cele care stau sub semnul focului şi al soarelui, căci miezul zilelor transformă orice beton, asfalt şi piatră în sursă inepuizabilă de căldură arzătoare.
Lumea aşa cum o cunoaştem se încinge, se înfierbântă, emană radiaţii fierbinţi, care ard, pârjolesc totul în calea lor. La un alt nivel al semanticii cuvântului, totalitatea senzaţiilor provocate de caniculă îşi găseşte un profund corespondent pe plan interior, motiv pentru care termenul poate stabili sinonimie cu „a fi aprins, încins, înfierbântat de o emoţie, de boală”. Febra şi arşiţa se adună cuminţi în zona simptomatologiei combustiei interioare, pentru a sugera văpaia unui altfel de foc.
Continuare »
The petals fall in the fountain, the orange-coloured rose-leaves, Their ochre clings to the stone. |
Petalele cad în fântână, portocalii petale de trandafiri, Culoarea lor se-nchearbă de piatră. |
Ezra Pound | traducere de Ion Caraion |
© 2024 blog.ro-en.ro