Verbul a se pisici s-a format prin derivare din substantivul pisică – și se știe că ce se naște din pisică șoareci mănâncă! Se folosește mai ales în registrul familiar și este sinonim cu a se alinta ori cu a se linguși (ca o pisică, evident!). Dicționarele mai recente adaugă și o accepție regională, folosită în Oltenia, unde termenul poate însemna a se reproduce – folosit pentru pisici.

De cele mai multe ori, verbul are conotații negative. La copii poate mai merge cum mai merge, deși obiceiul e enervant și păgubos, dar oamenii în toată, mai ales femeile (de bărbați nu mai zic), par a da dovadă, în fapt, de imaturitate, când recurg la acest tip de comportament. Este adevărat că depinde foarte mult de locul și circumstanțele acestor situații, dar pe mine mă scoate din sărite, de cele mai multe ori.

Mai puțin la pisici. Când e vorba de pisici, mă topesc pur și simplu! Cel puțin a mea… e un spectacol delicios. Se alintă, miaună, își trece coada pe lângă mine… o desfășurare întreagă de forțe, pentru a-mi atrage atenția și a câștiga o mângâiere. Nu face asta doar când îi e foame sau pentru a obține ceva, dar tot așa de adevărat e că, dacă n-are chef de tine, n-are! Așa că am învățat să profit de momentele ei de tandrețe și să mă bucur când sunt în grațiile ei.

Verbul a piua s-a format de la substantivul piuă („vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide”). Înseamnă „a zdrobi în piuă” (de exemplu, minereuri) sau „a da la piuă o țesătură de lână”. Termenul funcționează în registrul popular (se folosește în Transilvania și în Maramureș) și este sinonim cu a pisa.

Pentru mine, a fost o surpriză atunci când l-am descoperit. Văzându-l, prima dată m-am gândit la „de-a v-ați ascunselea” din copilărie… sau la orice altă activitate care presupunea ieșirea din joacă, revenirea scurtă la realitate, prin semnalizarea cu celebrul strigăt „piua!”. A fost numai o impresie, pentru că nu are legătură cu această piuă, ci cu cealaltă.

Însă, gândindu-mă la asta, tot mi se pare o idee bună, deși dicționarele nu includ acest sens în paginile lor! Cum ar fi să-i putem spune vieții „piua!”, când ne simțim copleșiți și simțim că nu mai facem față la ceea ce se întâmplă? Știu că uneori avem impresia că facem asta, luând câte o decizie definitivă… dar nu sunt convinsă că, în situațiile astea, nu ne lasă de fapt ea în pace puțin, dându-ne răgaz să ne revenim.

Cum ar fi să ne întrebăm, din când în când, ce putem face când celălalt piuează. Când unul are chef de piuat ar trebui să piuăm împreună? Sau e mai bine să piueze fiecare pe rând, pentru ca jocul să nu se strice, să-l ducem mai departe doar piuând câte puțin, când avem nevoie de spațiu și timp?

Verbul a ospăta vine din latinescul hospitare, are două variante fonetice cunoscute – a ospita și a ospeta – și două sensuri principale. Unul dintre acestea este dat de dicționare ca fiind cel actual (de care ne vom și ocupa astăzi), pe când cel de-al doilea apare ca învechit și popular – a mânca, iar prin extindere de sens – a petrece, a benchetui, a chefui, a prăznui.

Primul sens însă – cum spuneam, folosit azi – se referă la „a primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură (din belșug)” ori, pur și simplu, „a da de mâncare”, sinonim cu a trata, a cinsti, a omeni, a servi, a tratarisi.

Continuare »

* parai este un termen argotic, substantiv masculin cu pluralul articulat paraii

* paramedic apare ca substantiv masculin cu pluralul paramedici. Din aceeași familie lexicală, este menționat adjectivul *paramedical, masculin cu pluralul paramedicali și femininul paramedicală-paramedicale.

! paramnezie („tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri; falsă recunoaștere”) are două variante corecte pentru despărțirea în silabe: pa-ram-ne-zi-e/par-am-ne-zi-e; este substantiv feminin cu genitiv-dativul paramneziei și pluralul paramnezii

* paranghelie e un termen folosit în registrul familiar („chef, distracție”) – substantiv feminin cu genitiv-dativul parangheliei și pluralul paranghelii

* paranormal este nou și are două valori diferite: cea adjectivală (masculin cu pluralul paranormali și femininul paranormală-paranormale) și cea substantivală (substantiv neutru defectiv de plural)

Verbul a (se) americaniza vine din limba franceză (américaniser) şi are două sensuri de bază. Primul este „a se transforma în american”, adică a-şi însuși felul americanilor de a fi, iar cel de-a doilea se referă la „a se comporta ca americanii”, ceea ce presupune o oarecare aparență, fără a avea un fundament solid.

Sinonime nu există, lucrurile par a fi simple și spuse într-un singur fel. Iar lumea se îndreaptă, de ceva vreme, în această direcție, cu toate pânzele sus. Cum spun cei de la Rammstein, „We’re all living in Amerika”… Ca orice mare putere care s-a manifestat de-a lungul timpului, tânărul stat al americanilor a dat un exemplu celorlalte state, dar a dat naștere şi unor controverse serioase. Nemaivorbind despre laude fără reținere, precum şi critici neiertătoare, toate în același timp.

Continuare »

În cele patru secole în care engleza a fost prezentă în India, limba a jucat un număr de roluri importante în societatea indiană – întâi a sosit ca o limbă străină folosită de negustori și misionari, ulterior devenind limba primară a administrației coloniale, ca în final să obțină statut oficial într-o Indie independentă, continuând să funcționeze ca lingua franca într-una din națiunile celei mai diverse lingvistic.

70 de cuvinte noi aparținând dialectelor urdu, hindi, gujarati, gamil și telugu au fost adăugate în Oxford English Dictionary (OED) în ultima serie de termeni noi introduși în dicționar în acest an. Dintre acești termeni fac parte: anna, abba, achcha, bapu, bada din, bachcha și surya namaskar.

Continuare »