Verbul a (se) americaniza vine din limba franceză (américaniser) şi are două sensuri de bază. Primul este „a se transforma în american”, adică a-şi însuși felul americanilor de a fi, iar cel de-a doilea se referă la „a se comporta ca americanii”, ceea ce presupune o oarecare aparență, fără a avea un fundament solid.

Sinonime nu există, lucrurile par a fi simple și spuse într-un singur fel. Iar lumea se îndreaptă, de ceva vreme, în această direcție, cu toate pânzele sus. Cum spun cei de la Rammstein, „We’re all living in Amerika”… Ca orice mare putere care s-a manifestat de-a lungul timpului, tânărul stat al americanilor a dat un exemplu celorlalte state, dar a dat naștere şi unor controverse serioase. Nemaivorbind despre laude fără reținere, precum şi critici neiertătoare, toate în același timp.

De o săptămână, sunt în Statele Unite ale Americii. E un vis vechi, pe care un program profesional mi-a permis să-l împlinesc. Și trebuie să recunosc că, deși nu m-a lăsat chiar fără grai, țara asta oferă surprize interesante. Este, fără îndoială, mult diferită de oricare alta pe care am văzut-o în călătoriile mele și merită văzută măcar o singură dată.

New Yorkul este un oraș incredibil care poate naște, mi se pare, sentimente foarte puternice și, paradoxal, diferite de la o persoană la alta. Este, până la urmă, orașul extremelor – al luxului și al sărăciei, al grandiosul și al distrugerii, al frumuseții și al grotescului deopotrivă. Dar cred că nu se poate să nu-ți placă să caşti gura pe 5th Avenue, să nu te încânte Broadway-ul, să nu te impresioneze Ground Zero, să nu-ți vină chef să mergi în fiecare seară în Times Square și să te plimbi în fiecare zi în Central Park.

Experiența americană s-a dovedit un succes până în acest moment. N-aș spune cel mai mare succes, pentru că mie îmi plac toate locurile pe care le vizitez – sunt ciudată în felul acesta, știu. Dar New Yorkul a atins în mine un loc pe care nu-l bănuiam. Nu mi-aş dori să trăiesc aici, dar mi-a plăcut vitalitatea, diversitatea și nonşalanța lui. E o altă lume, străină mie, căreia cred, însă, că i-aş putea da o șansă.