Rezultate
02 aug.
‘I play for Seasons; not Eternities!’
Says Nature, laughing on her way. ‘So must
All those whose stake is nothing more than dust!’
And lo, she wins, and of her harmonies
She is full sure! Upon her dying rose,
She drops a look of fondness, and goes by,
Scarce any retrospection in her eye;
For she the laws of growth most deeply knows,
Whose hands bear, here, a seed-bag — there, an urn.
Pledges she herself to aught, ‘twould mark her end!
This lesson of our only visible friend,
Can we not teach our foolish hearts to learn?
Yes! yes! — but, oh, our human rose is fair
Surpassingly! Lose calmly Love’s great bliss,
When the renewed for ever of a kiss
Whirls life within the shower of loosened hair! |
„Joc pe-Anotimpuri, nu joc pe Vecii!”
Le spune Firea, tuturor ce-n mână
N-au gaj mai scump ca pumnul de ţărână!
Şi nu dă greş, – de-a sale armonii
E sigură… Spre roza vie încă
Un pic, cald cată-un pic, şi trece; dar
În urmă ochii ei se-ntorc arar;
Căci a pătruns a vieţii lege-adâncă.
Ea – cumpănă-ntre urnă şi juneţe,
S-ar pierde de s-ar lua în serios!
Povăţul ăstui dascăl sănătos
Nu-i chip a’noastre inimi să-l înveţe?
Şi prea senină-i omeneasca floare,
Când vieţi sorb iar a Dragostei dogoare
Din sărutări, sub răvăşite plete. |
| George Meredith |
traducere de Leon Leviţchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
10 feb.
As doctors give physic by way of prevention,
Mat, alive and in health, of his tombstone took care;
For delays are unsafe, and his pious intention
May haply be never fulfill’d by his heir. |
Cum vracii scriu leacuri în chip preventiv,
Viu, Mat şi-a tocmit monument funerar;
Nu-i bună-amânarea – pe simplul motiv
Că-l poate omite al său legatar. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
19 aug.
Happy those early days! when I
Shin’d in my angel-infancy.
Before I understood this place
Appoint’d for my second race,
Or taught my soul to fancy ought
But a white, celestial thought,
When yet I had not walk’d above
A mile, or two, from my first love,
And looking back (at that short space,)
Could see a glimpse of his bright face;
When on some gild’d cloud or flower
My gazing soul would dwell an hour,
And in those weaker glories spy
Some shodows of eternity;
Before I taught my tongue to wound
My conscience with a sinful sound,
Or had the black art to dispence
A sev’ral sin to ev’ry sense,
But felt through all this fleshly dress
Bright shoots of everlastingness. |
Ferice vechi-zilele cele
Senine-ale juneţii mele!
Pe-atunci meleagu-acest mi l-aş
Fi hărăzit pentru urmaşi,
Iar sufletul mi-era-ndrumat
Doar spre ce-i sfânt şi nentinat;
Drum lung când nu mă despărţea
De-ntâia dragoste a mea,
Şi când, uitându-mă-ndărăt,
Puteam – scurt licăr – s-o mai văd;
Când la vreun nor de-argint sau floare
Priveam delung cu minunare,
Şi parcă-adulmecam în toate
Noptateca eternitate.
Nici nu-nvăţasem prin păcat
De conştiinţă joc să-mi bat,
Nici meşter nu eram să-ncui
În orice simţ păcatul lui,
Ci presimţeam cum se îmbie,
Spărgând trupescul strai, să-nvie
Voioşi vlăstari de veşnicie. |
O how I long to travel back
And tread again that ancient track!
That I might once more reach that plain,
Where first I left my glorious train,
From whence th’enlightened spirit sees
That shady city of palm trees;
But (ah!) my soul with too much stay
Is drunk, and staggers in the way.
Some men a forward motion love,
But I by backward steps would move,
And when this dust falls to the urn
In that state I came return. |
O, spre-a mă-ntoarce înapoi,
Ce multă cale bate-voi!
S-ajung din nou pe vechiul plai
Pe unde-ntâi mă răsfăţai;
De unde minţile-nvăţate
Zăresc a Palmilor Cetate
Dar lânced sufletu-mi e-acum,
Ca beat, şi pregetă la drum!
Se zbat s-ajungă unii hăt –
Eu cale-aş face-o îndărăt…
Dar nu mă voi întoarce până
Când tot ce sunt va fi ţărână. |
| Henry Vaughn |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
07 mai
One day I wrote her name upon the strand,
But came the waves and washed it away:
Again I wrote it with a second hand,
But came the tide, and made my pains his prey.
Vain man, said she, that doest in vain assay
A mortal thing so to immortalize,
For I myself shall like to this decay,
And eek my name be wiped out likewise.
Not so (quoth I), let baser things devise
To die in dust, but you shall live by fame:
My verse your virtues rare shall eternize,
And in the heavens write your glorious name.
Where whenas Death shall all the world subdue,
Out love shall live, and later life renew. |
I-am scris alesei numele-n nisip,
Dar valul năvălind, l-a şters pe dată:
Şi iar l-am scris, întru acelaşi chip,
Dar marea şi-a făcut din truda-mi pradă.
Copile, spuse ea, ce-ncerci în van
Să-nveşniceşti un lucru pieritor,
Eu însămi va la fel să mă destram,
La fel s-o şterge numele-mi, uşor.
Nu, nu! strigai, ce-i calp în ţărână moară,
Ci tu prin har vei dăinui în lume;
Voi nemuri în vers făptura-ţi rară,
Şi-n cer voi dăltui cerescu-ţi nume.
Şi-acolo, când pieri-va lumea toată,
Trăi-vom cu iubire-mprospătată. |
| Edmund Spenser |
traducere de Dan Duţescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
05 iun.
The idea danced before us as a flag;
The sound of martial music;
The thrill of carrying a gun;
Advancement in the world on coming home;
A glint of glory, wrath for foes;
A dream of duty to country or to God.
But these were things in ourselves, shining before us,
They were not the power behind us,
Which was the Almighty hand of Life,
Like fire at earth’s centre making mountains,
Or pent up waters that cut them through.
Do you remember the iron band
The blacksmith, Shack Dye, welded
Around the oak on Bennet’s lawn,
From which to swing a hammock,
That daughter Janet might repose in, reading
On summer afternoons?
And that the growing tree at last
Sundered the iron band?
But not a cell in all the tree
Knew aught save that it thrilled with life,
Nor cared because the hammock fell
In the dust with Milton’s Poems. |
Ca un drapel, ideea dansa înaintea noastră;
Sunetul unei muzici marţiale;
Fiorul de a purta o armă;
Pre-sentimentul întoarcerii acasă din lumea largă;
O scânteie de glorie, furie către duşmani;
Un vis cât datoria pentru patrie sau pentru Dumnezeu.
Dar toate acestea erau lucruri în noi, strălucind înaintea noastră,
Nu ele erau puterea din spatele nostru,
Puterea era Omniprezenta mână a Vieţii,
Ca un foc în centrul pământului ridicând munţii
Sau ca forţa apelor dezlănţuite forţând si rupând zăpoare.
Îţi aminteşti cercul de fier
Pe care fierarul, Shack Dye, l-a sudat
În jurul stejarului de pe pajiştea lui Bennet,
De care atârna hamacul
În care fiica lui, Janet, putea să se odihnească
Citind în după amiezile de vară?
Şi că stejarul, crescând,
A rupt banda de fier?
Dar nici o celulă din copacul
Plin de viaţa nu ştia asta,
Nici nu s-a sinchisit că hamacul a căzut în ţărână
Împreună cu „Poemele” lui Milton. |
| Edgar Lee Masters |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
08 mai
O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape. |
Your hidden solitude always made me sad,
but what could I do, God?
When I was a child, I played with you
and in imagination took you to pieces like a toy.
Then my wildness grew and my songs died,
and without your being with me
I lost you forever
in earth, in air, in fire, in water. |
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai tină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu vieaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. |
From sunrise to sunset I am
plague and mud.
You have shut yourself always in the sky as in a coffin
and if you were not closer kin to death than to life
you would speak to me from where you are
you would speak to me from within the earth, within the tale. |
În spinii de-aci arată-te Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt àripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. |
Show me, God, here among the thorns
what is it you want of me.
To catch in the air the poisoned spear others threw
from the depths to wound you beneath your wings?
Or do you want nothing of me?
You are still, mute identity,
(alpha round itself is alpha),
and you ask me for nothing, not even for my prayers. |
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-nafară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum. |
Look at the stars coming into the world
with my own questioning griefs.
It is night, and there are no windows in it.
What am I to do from now on, God?
In you I take off my body
as if it were an old suit left in the middle of the road. |
| Lucian Blaga |
traducere de R. MacGregor-Hastie |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!