02 aug.
„Modern Love” de George Meredith
| ‘I play for Seasons; not Eternities!’ Says Nature, laughing on her way. ‘So must All those whose stake is nothing more than dust!’ And lo, she wins, and of her harmonies She is full sure! Upon her dying rose, She drops a look of fondness, and goes by, Scarce any retrospection in her eye; For she the laws of growth most deeply knows, Whose hands bear, here, a seed-bag — there, an urn. Pledges she herself to aught, ‘twould mark her end! This lesson of our only visible friend, Can we not teach our foolish hearts to learn? Yes! yes! — but, oh, our human rose is fair Surpassingly! Lose calmly Love’s great bliss, When the renewed for ever of a kiss Whirls life within the shower of loosened hair! |
„Joc pe-Anotimpuri, nu joc pe Vecii!” Le spune Firea, tuturor ce-n mână N-au gaj mai scump ca pumnul de ţărână! Şi nu dă greş, – de-a sale armonii E sigură… Spre roza vie încă Un pic, cald cată-un pic, şi trece; dar În urmă ochii ei se-ntorc arar; Căci a pătruns a vieţii lege-adâncă. Ea – cumpănă-ntre urnă şi juneţe, S-ar pierde de s-ar lua în serios! Povăţul ăstui dascăl sănătos Nu-i chip a’noastre inimi să-l înveţe? Şi prea senină-i omeneasca floare, Când vieţi sorb iar a Dragostei dogoare Din sărutări, sub răvăşite plete. |
| George Meredith | traducere de Leon Leviţchi |