16 nov.
„The First Kiss of Love” de George Gordon Byron
| Away with your fictions of flimsy romance; Those tissues of falsehood which folly has wove! Give me the mild beam of the soul-breathing glance, Or the rapture which dwells on the first kiss of love. |
Mi-e silă de-acele neroade visări Pe care minciuna, târâş, le-a ţesut. Voi daţi-mi, deci, raza, candidei mirări Şi vraja-mpletită de-ntâiul sărut. |
| Ye rhymers, whose bosoms with phantasy glow, Whose pastoral passions are made for the grove; From what blest inpiration your sonnets would flow, Could you ever have tasted the first kiss of love! |
O, trişti poetaştri cuprinşi de fior Când scriţi de păstorul din crângul tăcut! V-ar fi îngăimarea glas lin de izvor De-aţi şti de vrăjitul, întâiul sărut. |
| If Apollo should e’er his assistance refuse, Or the Nine be desposed from your service to rove, Invoke them no more, bid adieu to the muse, and try the effect of the first kiss of love. |
De-Apollo, vreodată, uita-va de voi Şi-alaiul de muze-o pleca-n alt ţinut, Lăsaţi-l în voie să plece, şi-apoi Sorbiţi din vrăjitul, întâiul sărut. |
| I hate you, ye cold compositions of art! Though prudes may condemn me, and bigots reprove, I court the effusions that spring from the heart, Which throbes with delight to the first kiss of love. |
Mi-e silă, scribi jalnici; deşi-s socotit, De serbede pene, netot înnăscut, Mi-e scump doar fiorul din inimi ţâşnit, Stârnit de vrăjitul, întâiul sărut. |
| Your shepherds, your flocks, those fantastical themes, Perhapes may amuse, yet they never can move: Arcadia displays but a region of dreams: What are visions like these to the first kiss of love? |
Păstorii cu turma nu-şi află poteci Spre suflet, şi-Arcadia-i vis prefăcut; Scorniri fără viaţă, sărmane şi reci, Pe lângă vrăjitul, întâiul sărut. |
| Oh! cease to affirm that man, since his birth, From Adam till now, has with wretchedness strove, Some portion of paradise still is on earth, And Eden revives in the first kiss of love. |
Minciună-i că omul sortit este, vai, Să-ndure doar cazne, din ceruri căzut! Şi-n lut se-nfiripă-o fărâmă de rai Sub vraja-mpletită de-ntâiul sărut. |
| When age chills the blood, when our pleasures are past- For years fleet away with the wings of the dove- The dearest rememberance will still be the last, Our sweetest memorial the first kiss of love. |
Când vremea ne-ngheaţă şi patima-i scrum, Iar gândul ne zboară prin ani, spre trecut, Alintul din urmă-i mai scump, dar acum El nu-i ca vrăjitul, întâiul sărut. |
| George Gordon Byron | traducere de Virgil Teodorescu |